străduință definitie

10 definiții pentru străduință

STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, s. f. Strădanie. – Strădui + suf. -ință.
STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, s. f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. -ință.
STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, s. f. Strădanie. Se simțea obosit, greu, trebuia să-și ridice fiecare picior cu străduință ca să facă un pas. DUMITRIU, N. 151. Și-și sublinia străduințele cu cîte-un suspin însoțit de întoarcerea ochilor pe dos. REBREANU, R. I 219. – Pl. și: străduinți (SADOVEANU, E. 61).
străduínță s. f., g.-d. art. străduínței; pl. străduínțe
străduínță s. f., g.-d. art. străduínței; pl. străduínțe
STRĂDUÍNȚĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, silință, strădanie. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverență. 4. v. hărnicie. 5. ardoare, râvnă, sârguință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.)
STRĂDUÍNȚĂ ~e f. Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; asiduitate. /a (se) strădui + suf. ~ință
străduință f. Opintire, sârguintă.
străduĭálă și strădănuĭálă f., pl. ĭelĭ, și străduínță și strădănuínță f., pl. e (d. a se străd[ăn]ui). Rar. Strădanie.
STRĂDUINȚĂ s. 1. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morînceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, silință, strădanie. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate, insistență, perseverență, rîvnă, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, strădanie, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. hărnicie, rîvnă, silință, sîrguință, strădanie, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligență. (A demonstrat o mare ~ în munca sa.) 5. ardoare, rîvnă, sîrguință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osîrdie, osîrdnicie, osîrduire, osîrduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.)

străduință dex

Intrare: străduință
străduință substantiv feminin