STRĂDUIÁLĂ, străduieli, s. f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. -eală.

STRĂDUIÁLĂ, străduieli, s. f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. -eală.

STRĂDUIÁLĂ, străduieli, s. f. (Rar) Străduință. Toate străduielile babei rămaseră fără folos. I. CR. I 69.

străduiálă (rar) s. f., g.-d. art. străduiélii; pl. străduiéli

străduiálă s. f., g.-d. art. străduiélii; pl. străduiéli

STRĂDUIÁLĂ s. v. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silintă, strădanie, străduință, trudă, zbatere.

străduĭálă și strădănuĭálă f., pl. ĭelĭ, și străduínță și strădănuínță f., pl. e (d. a se străd[ăn]ui). Rar. Strădanie.

străduială s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORȚARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TRUDĂ. ZBATERE.