strădui definitie

13 definiții pentru strădui

STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. [Prez. ind. și: strắdui] – Din sl. stradati.
STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din sl. stradati.
STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A-și da toată silința sau osteneala, a stărui cu tot zelul, a se sili. Cît a fost vorba de cumpărat cinstit, cum știa că se cuvine, s-a străduit, a alergat, s-a luptat în toate felurile. REBREANU, R. II 69. Eu încă am fost calic... dar m-am străduit și nu m-am lăsat pînă am căpătat din ce să trăiesc. RETEGANUL, P. I 79. Blestemul o să izbească pe nepoata lui Moțoc, Care din cupa măririi s-a străduit să te-mbete. HASDEU, R. V. 157. Străduiește-te, bărbate, Ș-adună multe bucate, Că și eu m-oi strădui Pînă ce le-oi risipi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454.
străduí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiéște / se strắduie, imperf. 3 sg. se străduiá; conj. prez. să se străduiáscă / să se strắduie
străduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străduiésc, imperf. 3 sg. străduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. străduiáscă
STRĂDUÍ vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforța, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~ te să fii amabil!) 4. a se forța, a încerca, a se sforța, a se sili. (Se ~ să-i câștige bunăvoința.)
STRĂDUÍ vb. v. chinui, suferi.
A SE STRĂDUÍ mă ~iésc intranz. A depune multă silință sau osteneală. /<sl. stradati
străduì v. a-și da silință mare, a se sârgui mult. [Slav. STRADAVATI, a suferi].
străduĭésc (mă) v. refl. (vsl. stradavati, stradati, a suferi, a se chinui). Rar. Mă chinuĭesc, mă căznesc, mă sforțez: m’am străduit mult pîn’am reușit. – Și strădănuĭésc (d. strădănie). V. mocoșesc.
strădui vb. v. CHINUI. SUFERI.
STRĂDUI vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforța, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil!) 4. a încerca, a se sforța, a se sili. (Se ~ să-i cîștige bunăvoința.)
BREVIS ESSE LABORO, OBSCURUS FIO (lat.) mă străduiesc să fiu scurt și devin obscur – Horațiu, „Ars poetica”, 25. O exprimare prea concisă devine uneori neclară.

strădui dex

Intrare: strădui
strădui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
strădui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a