strădalnic definitie

9 definiții pentru strădalnic

STRĂDÁLNIC, -Ă, strădalnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Harnic, sârguincios. – Din sb. stradalnik.
STRĂDÁLNIC, -Ă, strădalnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Harnic, sârguincios. – Din scr. stradalnik.
STRĂDÁLNIC, -Ă, strădalnici, -e, adj. (Învechit, despre oameni) Străduitor. Și cum era moș Nichifor strădalnic și iute la trebile lui, răpede zvîrle niște coșolină în căruță, așterne deasupra o păreche de poclăzi, înhamă iepușoarele, își ia cojocul între umere și biciul în mînă și, tiva băiete! CREANGĂ, P. 113.
strădálnic (înv., reg.) adj. m., pl. strădálnici; f. strădálnică, pl. strădálnice
strădálnic adj. m., pl. strădálnici; f. sg. strădálnică, pl. strădálnice
STRĂDÁLNIC adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
strădalnic a. Mold. străduitor: moșu era strădalnic CR. [Tras din slav. STRADALĬNŬ, care suferă].
strădálnic, -ă adj. (vsl. stradalĭnŭ, care sufere, cu sufixu -nic). Nord. Rar. Care se străduĭește, sîrguitor, harnic. – La Dos. stradanic (vsl. stradanŭ, care se ostenește).
strădalnic adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

strădalnic dex

Intrare: strădalnic
strădalnic adjectiv