strășnici definitie

7 definiții pentru strășnici

STRĂȘNICÍ, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic.
STRĂȘNICÍ, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic.
STRĂȘNICÍ, strășnicesc, vb. IV. Tranz. A ține în respect, a înfricoșa, a intimida (prin mustrări, amenințări). Chira e muiere cu sînge repede, rumenă, voinică; lungă vreme a strășnicit plaiurile umăr la umăr cu alesul ei. DELAVRANCEA, S. 166. Hai să ne răsculăm împotriva lui Zeus și să-i arătăm că el n-are nici un drept de a ne strășnici pe noi. ODOBESCU, S. III 270.
strășnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strășnicésc, imperf. 3 sg. strășniceá; conj. prez. 3 să strășniceáscă
strășnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strășnicésc, imperf. 3 sg. strășniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. strășniceáscă
strășnicì v. a îngrozi cu amenințări: strășnici tot palatul nu cumva a-l supăra PANN.
strășnicésc v. tr. (d. strașnic). Îngrozesc cu amenințări. V. refl. Mă arăt strașnic. – Și străjn- (vest).

strășnici dex

Intrare: strășnici
strășnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a