Dicționare ale limbii române

22 definiții pentru strângător

STRÂNGĂTÓR, -OÁRE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător.
STRÂNGĂTÓR, -OÁRE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător.
STRÎNGĂTÓR2, -OÁRE, strîngători, -oare, s. m. și f. Persoană care adună ceva; adunător. Fă-mi vro cincizeci cositori... Și treizeci de strîngători. ȘEZ. II 76.
STRÎNGĂTÓR1, -OÁRE, strîngători, -oare, adj. (În opoziție cu risipitor) Care strînge, econom; p. ext. zgîrcit. Iertatul ei bărbat, om bun și strîngător. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Ea, ca muiere strîngătoare, nu lasă să se prăpădească nici un fir de piper, deci se pleacă și, ridicîndu-l, îl băgă în sîn. RETEGANUL, P. V 26. Zicea... că femeile îs răsipitoare și tare ușurele și că nici una nu-i strîngătoare. SBIERA, P. 216. ◊ (Substantivat) Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. Nu fi zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 247.
strângătór adj. m., s. m., pl. strângătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. strângătoáre
strângătór adj. m., s. m., pl. strângătóri; f. sg. și pl. strângătoáre
MUȘCHI STRÂNGĂTÓR s. v. mușchi constrictor.
STRÂNGĂTÓR adj. v. econom.
STRÂNGĂTÓR adj. v. astringent.
STRÂNGĂTÓR adj., s. v. antidiareic, constipant.
STRÂNGĂTÓR s. v. agent de percepție, perceptor.
STRÂNGĂTÓR s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
Strângător ≠ cheltuitor, risipitor, nestrângător
STRÂNGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care strânge. ◊ ~ de paie (la combină) dispozitiv pentru căpițirea paielor. 2) Care face economii; care păstrează; econom. /a strânge + suf. ~tor
strângător a. și m. care strânge.
strîngătór, -oáre adj. Care strînge, econom: baniĭ strîngătoruluĭ pe mîna cheltuitoruluĭ. S. m. Perceptor, încasator. S. f., pl. orĭ. Lucru (instrument) care strînge (ca gaica).
mușchi strîngător s. v. MUȘCHI CONSTRICTOR.
STRÎNGĂTOR adj. adunător, cruțător, econom, păstrător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.)
strîngător adj. v. ASTRINGENT.
strîngător adj., s. v. ANTIDIAREIC. CONSTIPANT.
strîngător s. v. AGENT DE PERCEPȚIE. PERCEPTOR.
strîngător s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

strângător definitie

strângător dex

Intrare: strângător (adj.)
strângător adjectiv
Intrare: strângător (s.m.)
strângător substantiv masculin