STRÂMTÚȚ, -Ă, strâmtuți, -e, adj. (Rar) Strâmticei. – Strâmt + suf. -uț.

STRÂMTÚȚ, -Ă, strâmtuți, -e, adj. Strâmticel. – Strâmt + suf. -uț.

STRÎMTÚȚ, -Ă, strîmtuți, -e, adj. Diminutiv al lui strîmt; cam strîmt, destul de strîmt. C-ai avut largă căsuță, Tare ți-o părut strîmtuță. MARIAN, Î. 523.

strâmtúț (rar) adj. m., pl. strâmtúți; f. strâmtúță, pl. strâmtúțe

strâmtúț adj. m., pl. strâmtúți; f. sg. strâmtúță, pl. strâmtúțe

STRÂMTÚȚ adj. strâmticel, strâmtișor.

STRÎMTUȚ adj. strîmticel, strîmtișor.