strâmtime definitie

8 definiții pentru strâmtime

STRÂMTÍME, strâmtimi, s. f. (Rar) Faptul de a fi strâmt; loc strâmt. – Strâmt + suf. -ime.
STRÂMTÍME, strâmtimi, s. f. (Rar) Faptul de a fi strâmt; loc strâmt. – Strâmt + suf. -ime.
STRÎMTÍME, strîmtimi, s. f. Faptul de a fi strîmt; loc strîmt.
strâmtíme (rar) s. f., g.-d. art. strâmtímii; pl. strâmtími
strâmtíme s. f., g.-d. art. strâmtímii; pl. strâmtími
STRÂMTÍME s. v. îngustime, micime.
Strâmtime ≠ lărgime
strîmtime s. v. ÎNGUSTIME. MICIME.

strâmtime dex

Intrare: strâmtime
strâmtime substantiv feminin