Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

35 defini╚Ťii pentru str├ómta

STR├éMT, -─é, str├óm╚Ťi, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; ├«ngust. 2. Care nu este (suficient de) ├«nc─âp─âtor, ├«n care nu ├«ncape mult. 3. Fig. Lipsit de m─âre╚Ťie sau de amploare; m─ârginit, redus, meschin; lipsit de ├«n╚Ťelegere, de toleran╚Ť─â, de generozitate; lipsit de orizont. II. S. n. (Pop.; ├«n expr.) A fi la largul t─âu ╚Öi la str├ómtul altuia, se spune ├«n ironie c├ónd cineva ├«╚Öi ia libert─â╚Ťi excesive, stingherind pe altul. [Var.: strimt, -─â adj.] ÔÇô Lat. *strinctus (= strictus).
STR├éMT├ü, str├ómtez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) str├ómt, (mai) ├«ngust, (mai) pu╚Ťin ├«nc─âp─âtor; a (se) ├«ngusta, a (se) str├ónge. ÔÇô Din str├ómt.
STRIMT, -Ă adj. v. strâmt.
STR├éMT, -─é, str├óm╚Ťi, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; ├«ngust. 2. Care nu este (suficient de) ├«nc─âp─âtor, ├«n care nu ├«ncape mult. 3. Fig. Lipsit de m─âre╚Ťie sau de amploare; m─ârginit, redus, meschin; lipsit de ├«n╚Ťelegere, de toleran╚Ť─â, de generozitate; lipsit de orizont. II. S. n. (Pop.; ├«n expr.) A fi la largul t─âu ╚Öi la str├ómtul altuia, se spune ├«n ironie c├ónd cineva ├«╚Öi ia libert─â╚Ťi excesive, stingherind pe altul. [Var.: strimt, -─â adj.] ÔÇô Lat. *strinctus (= strictus).
STR├éMT├ü, str├ómtez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) str├ómt, (mai) ├«ngust, (mai) pu╚Ťin ├«nc─âp─âtor; a (se) ├«ngusta, a (se) str├ónge. ÔÇô Din str├ómt.
STRIMT, -Ă adj. v. strâmt.
STRIMT, -Ă adj. v. strîmt2.
STR├ÄMT1 s. n. (Rar, ├«n expr.) A fi la largul t─âu ╚Öi la str├«mtul altuia, se spune ├«n ironie c├«nd cineva ├«╚Öi ia libert─â╚Ťi, stingherind pe altul. Acum e la largul ei ╚Öi la str├«mtul meu. PANN, P. V. II 100.
STR├ÄMT2, -─é, str├«m╚Ťi, -te, adj. 1. (├Än opozi╚Ťie cu larg) Care nu este (destul de) larg, lipsit de l─ârgime; ├«ngust. Mihai trage pe vizirul Sinan-pa╚Öa ├«ntr-un loc str├«mt, unde acesta nu-i putea pune ├«mpotriv─â dec├«t 1200 lupt─âtori. B─éLCESCU, O. I 29. ÔÖŽ Care nu este (destul de) lat, care are o l─â╚Ťime mic─â; ├«ngust. Printre crengi sc├«nteie stele, Farmec d├«nd c─âr─ârii str├«mte ╚śi afar─â doar de ele Nime-n lume nu ne simte. EMINESCU, O. I 209. 2. (├Än opozi╚Ťie cu ├«nc─âp─âtor) Care nu poate cuprinde mult, ├«n care nu ├«ncape mult; ne├«nc─âp─âtor. M─â plimbai pu╚Ťin prin odaie ╚Öi pentru-nt├«ia oar─â o g─âsii prea str├«mt─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 149. S─âniu╚Ťa, cuib de iarn─â, e cam str├«mt─â pentru doi. ALECSANDRI, P. A. 114. ÔŚŐ Fig. Viscolul pustiirii a suflat pe acest p─âm├«nt... s├«ngele p─ârin╚Ťilor ├«n vinele str├«mte ale str─ânepo╚Ťilor a secat. RUSSO, S. 147. 3. Fig. Lipsit de m─âre╚Ťie sau de amploare; m─ârginit, redus, meschin. S-a supus prejudec─â╚Ťilor ╚Öi socotelilor str├«mte, clocite ├«ntr-o familie cu destin mediocru. C. PETRESCU, R. DR. 301. Tr─âind ├«n cercul vostru str├«mt Norocul v─â petrece, Ci eu ├«n lumea mea m─â simt Nemuritor ╚Öi rece. EMINESCU, O. I 181. ÔŚŐ Expr. A fi str├«mt la minte = a fi lipsit de inteligen╚Ť─â. Bietul Costic─â! ├«╚Öi zise ├«n cele din urm─â b─âtr├«nul. B─âiat bun, p─âcat c─â-i str├«mt la minte, cum a fost de c├«nd ├«l ╚Ötiu. REBREANU, R. I 257. ÔÇô Variant─â: (regional) strimt, -─â (SLAVICI, N. I 136) adj.
STR├ÄMT├ü, str├«mtez, vb. I. 1. Tranz. (├Än opozi╚Ťie cu l─ârgi) A face s─â fie mai pu╚Ťin larg; a ├«ngusta, a str├«nge. Pe un mal ╚Öi pe celalt, dou─â st├«nci se ridic─â ├«nalte ╚Öi drepte, str├«mt├«nd at├«t de mult valea, ├«nc├«t Oltul, intr├«nd ├«ntre ele, pare c─â a fost ├«nghi╚Ťit cu totul. BOGZA, C. O. 252. ÔŚŐ Refl. Valea se str├«mteaz─â deodat─â, lumina zilei se ├«ntunec─â, iar dintr-o parte ╚Öi alta pere╚Ťii mun╚Ťilor ├«nainteaz─â spre Olt. BOGZA, C. O. 251. 2. Refl. A deveni str├«mt, ne├«nc─âp─âtor. Locurile s-au str├«mtat, lumea s-a ├«nmul╚Ťit. I. IONESCU, D. 320.
str├ómt1 adj. m., pl. str├óm╚Ťi; f. strß║ąmt─â, pl. strß║ąmte
strâmt2 (pop.) s. n.
strâmtá (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmteáză
str├ómt adj. m., pl. str├óm╚Ťi; f. sg. str├ómt─â, pl. str├ómte
strâmt s. n.
str├ómt├í vb., ind. prez. 1 sg. str├ómt├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. str├ómte├íz─â
STR├éMT adj. 1. v. ├«ngust. 2. ├«ngust, mic, (├«nv.) str├ómtorat. (O intrare ~; un spa╚Ťiu ~.) 3. mic, necuprinz─âtor, ne├«nc─âp─âtor, nespa╚Ťios. (Camer─â ~.)
STRÂMT adj. v. meschin.
STRÂMTÁ vb. 1. a îngusta. (A ~ o rochie.) 2. v. intra. 3. v. îngusta.
STR├éMT├ü vb. v. ├«mpu╚Ťina, mic╚Öora, reduce, restr├ónge, sc─âdea.
str├«mt (-t─â), adj. ÔÇô ├Ängust, str├«ns, bine legat. ÔÇô Var. str├«mpt, strimt. Mr., megl., istr. strimt. Lat. *str─şnctus, ├«n loc de str─şctus < str─şng─Ľre, cu infixul nazal propagat pornind de la tema prezentului (Cihac, I, 267; Pu╚Öcariu 1659; Philippide, II, 655; REW 8305), cf. v. it. strinto, ven. strento, logud. istrintu, fr. ├ętreint, alb. streite (Meyer, Alb. St., IV, 109). Pentru forma cu i, cf. Byck-Graur 21. Cf. str├«nge. Der. str├«mta, vb. (a str├«nge, a ├«ngusta); str├«mta╚Ö, s. m. (la╚Ť, ochi la hamuri prin care trec ╚Öleaurile); str├«mtoare, s. f. (├«ngustime, str├«mtime, necaz; loc ├«ngust, defileu, trec─âtoare, bra╚Ť de mare); str├«mtur─â, s. f. (├«nv., defileu, trec─âtoare; ├«nv., ├«ngr─âdire); strimteal─â, s. f. (str├«mtoare); str├«mtora (var. str├«mtori), vb. (a constr├«nge, a for╚Ťa, a limita, a restr├«nge; a l─âsa f─âr─â bani, a stoarce, a sec─âtui); str├«mtoreal─â, s. f. (jen─â financiar─â, necaz).
STR├éMT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care are o l─â╚Ťime mai mic─â dec├ót cea necesar─â; care nu este (destul de) lat; ├«ngust. Punte ~t─â. 2) Care are o l─ârgime mai mic─â dec├ót cea necesar─â; care nu este (destul de) larg. Hain─â ~t─â. Camer─â ~t─â. ÔŚŐ A fi ~ la minte a avea un intelect redus. /<lat. strinctus
A STR├éMT├ü ~├ęz tranz. A face s─â se str├ómteze; a face (mai) str├ómt; a ├«ngusta. /Din str├ómt
A SE STR├éMT├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni (mai) str├ómt; a se reduce ├«n l─â╚Ťime; a deveni mai pu╚Ťin ├«nc─âp─âtor; a se ├«ngusta; a se str├ónge. Haina s-a str├ómtat. /Din str├ómt
str├ómt a. ├«ngust. [Lat. STRICTUS (influen╚Ťat de str├ónge)].
strâmtà v. a (se) face strâmt.
strimt, V. strîmt.
str├«mt (est) ╚Öi strimt (vest), -─â adj. (lat *str─şnctus, din str─şctus [part. d. stringere, a str├«nge], ca mrom. umtu fa╚Ť─â de unt, uns; it. stretto, pv. es╚Ťrech, fr. ├ętroit, sp. estrecho, pg. estreito). ├«ngust, nu larg: strad─â str├«mt─â, ghete str├«mte. Inim─â sa┼ş minte str├«mt─â, incapabil─â de ide─ş mar─ş. ÔÇô ├Än Serbia str├«mpt.
str├«mt├ęz v. tr. (d. str├«mt). Fac str├«mt: a str├«mta o hain─â, ghetele sÔÇÖau str├«mtat de ploa─şe.
STR├ÄMT adj. 1. ├«ngust, str├«ns, (fran╚Ťuzism) colant. (Pantaloni ~.) 2. ├«ngust, mic, (├«nv.) str├«mtorat. (O intrare ~; un spa╚Ťiu ~.) 3. mic, necuprinz─âtor, ne├«nc─âp─âtor, nespa╚Ťios. (Camer─â ~.)
strîmt adj. v. MESCHIN.
str├«mta vb. v. ├ÄMPU╚ÜINA. MIC╚śORA. REDUCE. RESTR├ÄNGE. SC─éDEA.
STR├ÄMTA vb. 1. a ├«ngusta. (A ~ o rochie.) 2. a intra, a se str├«nge. (P├«nza s-a ~ la ap─â.) 3. a se g├«tui, a se ├«ngusta, a se sugruma, (rar) a se sub╚Ťia, (├«nv. ╚Öi reg.) a se str├«mtora. (├Än acel loc valea se ~.)
AD AUGUSTA PER ANGUSTA (lat.) pe poteci str├ómte (╚Öi abrupte se ajunge) la fapte mari ÔÇô Hugo, ÔÇ×HernaniÔÇŁ, act. IV. Parola jura╚Ťilor. V. ╚Öi Per aspera ad astra.
a fi la largul t─âu ╚Öi la str├ómtul altuia expr. (iron.) a-╚Ťi lua libert─â╚Ťi excesive, deranj├ónd pe cineva.

Strâmta dex online | sinonim

Strâmta definitie

Intrare: strâmta
strâmta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: strâmt
strâmt adjectiv substantiv neutru
strimt