Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru str├ómb─âtur─â

STR├éMB─éT├ÜR─é, str├ómb─âturi, s. f. 1. Faptul de a (se) str├ómba; grimas─â, schimonoseal─â, schimonositur─â a fe╚Ťei; str├ómbet. ÔÖŽ Imitare (├«n batjocur─â) a gesturilor, mimicii cuiva. ÔÖŽ Fig. Fandoseal─â, sclifoseal─â. 2. (Concr.) Obiect str├ómb, ├«ncovoiat. ÔÇô Str├ómba + suf. -─âtur─â.
STR├éMB─éT├ÜR─é, str├ómb─âturi, s. f. 1. Faptul de a (se) str├ómba; grimas─â, schimonoseal─â, schimonositur─â a fe╚Ťei; str├ómbet. ÔÖŽ Imitare (├«n batjocur─â) a gesturilor, mimicii cuiva. ÔÖŽ Fig. Fandoseal─â, sclifoseal─â. 2. (Concr.) Obiect str├ómb, ├«ncovoiat. ÔÇô Str├ómba + suf. -─âtur─â.
STR├ÄMB─éT├ÜR─é, str├«mb─âturi, s. f. 1. Faptul de a (se) str├«mba; grimas─â a fe╚Ťei, schimonoseal─â (ar─ât├«nd nemul╚Ťumire, dispre╚Ť etc.). Mitru nu se mai putea st─âp├«ni. ├Än str├«mb─âtura fe╚Ťei lui se vedea o furie f─âr─â margini. CAMIL PETRESCU, O. I 576. T├«n─ârul avu o str├«mb─âtur─â din nas. SANDU-ALDEA, D. N. 84. Pl├«ngea... ├«n glas mare cu toate suspinele ╚Öi str├«mb─âturile unui pl├«ns copil─âresc. GANE, N. III 160. ÔÖŽ Imitare (├«n batjocur─â) a cuiva. ╚Üi-aduci aminte c├«nd m─â ruga╚Ťi voi s─â v─â imit pe profesori la ╚Öcoal─â... Ei bine... f─âcea haz c├«te o sear─â ├«ntreag─â de toate str├«mb─âturile mele... de poznele mele. CAMIL PETRESCU, T. II 105. ÔÖŽ Fandoseal─â, sclifoseal─â. (Safir declam├«nd:) ÔÇô S-a dus!... a disp─ârut ca raza r─âsf─â╚Ťat─â ╚śi lumea-n lipsa sa ├«mi pare-acum b─âl╚Ťat─â! (Nicu, ├«n parte:) ÔÇô ├Ämi irit─â nervele cu str├«mb─âturile lui. ALECSANDRI, T. 1313. 2. Obiect str├«mb, ├«ncovoiat. ├Än stejarul cel mare, am pe F─ât-Frumos; ├«n salcia cea pletoas─â, pe un poet bocitor...; ├«n str├«mb─âtura cea de lemnul-c├«nelui, un fals patriot. ALECSANDRI, T. I 422. S-a dus Chiriac la lunc─â... S-aduc─â mamei o furc─â... ╚śi-a ╚Öezut o s─âpt─âm├«n─â ╚śi-a adus o str├«mb─âtur─â. MARIAN, S. 347. Ce mai n─ât─âr─âu, B─ârb─â╚Ťelul meu! ├Äl m├«nam ├«ntr-o p─âdure S─â mi-aduc─â o furc─â bun─â; El mi-aduce o str├«mb─âtur─â. BIBICESCU, P. P. 189.
strâmbătúră s. f., g.-d. art. strâmbătúrii; pl. strâmbătúri
strâmbătúră s. f., g.-d. art. strâmbătúrii; pl. strâmbătúri
STR├éMB─éT├ÜR─é s. 1. deformare, sc├ólcietur─â. (O ~ la ├«nc─âl╚Ť─âminte.) 2. v. grimas─â. 3. v. maimu╚Ť─âreal─â.
STR├éMB─éT├ÜR─é ~i f. 1) Contractare (voit─â sau involuntar─â) care str├ómb─â fa╚Ťa; grimas─â. 2) fig. Cuv├ónt sau gest care imit─â ├«n batjocur─â felul de a fi al cuiva. 3) Obiect str├ómb. /a (se) str├ómba + suf. ~─âtur─â
strâmbătură f. grimasă.
str├«mb─ât├║r─â f., pl. ─ş. Locu unde un lucru e str├«mb: la str├«mb─âtura prunulu─ş. Schimositur─â a fe╚Ťe─ş: str├«mb─âturile copiilor.
STR├ÄMB─éTUR─é s. 1. deformare, sc├«lcietur─â. (O ~ la ├«nc─âl╚Ť─âminte.) 2. grimas─â, schimonoseal─â, schimonosire, schimonositur─â, (livr.) rictus, (rar) schim─â, str├«mbet, (pop. ╚Öi fam.) sc─âl├«mb─âial─â, sc─âl├«mb─âiere, sc─âl├«mb─âitur─â. (O ~ a fe╚Ťei, ├«n semn de nemul╚Ťumire.) 3. maimu╚Ť─âreal─â, maimu╚Ť─ârie, schimonoseal─â. (Ce e ~ asta?)

Strâmbătură dex online | sinonim

Strâmbătură definitie

Intrare: strâmbătură
strâmbătură substantiv feminin