stos definitie

2 intrări

11 definiții pentru stos

STOS, stosuri, s. n. Numele unui joc de cărți. – Din pol. sztos, germ. Stoss.
STOS, stosuri, s. n. Numele unui joc de cărți. – Din pol. sztos, germ. Stoss.
STOS, stosuri, s. n. Numele unui joc de cărți. Catihetul, care făcea ziua noapte și noaptea zi jucînd stos, rar venea pe la școală. CREANGĂ, A. 81. La Paris... v-ați pus averea, tinerețele la stos. EMINESCU, O. I 151. Toderică, rămîind singur, a jucat stos după obicei cu vataful. NEGRUZZI, S. I 83.
stos s. n., pl. stósuri
stos s. n., pl. stósuri
ȘTOS s. v. brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, lovitură.
stos (-suri), s. f. – Un anumit tip de joc de cărți. Germ. Stoss „lovitură”, prin intermediul pol. sztos, rus. štos (Sanzewitsch 209). – Der. stosar, s. m. (jucător de stos).
ștos, ștósuri, s.n. (reg.) 1. lovitură, izbitură; ghiont. 2. grămadă de scânduri.
stos n. joc nemțesc în cărți numit și faraon, introdus de ofițerii muscali în 1804. [Rus. ȘTOSŬ, lit. dătătură de noroc în jocul în cărți (din nemț. Stoss, joc de hazard)].
stos n., pl. urĭ (rus. štos, pol. sztos, d. germ. stoss, lovitură, adică „lovitură norocoasă”). Vechĭ. Rar azĭ. Un joc de cărțĭ cartoforesc introdus la noĭ de ofițeriĭ ruseștĭ de la 1804 în coace. V. faraon.
ștos s. v. BRÎNCI. GHIONT. IZBITURĂ. ÎMBRÎNCEALĂ. ÎMBRÎNCITURĂ. ÎMPINSĂTURĂ. LOVITURĂ.

stos dex

Intrare: stos
stos substantiv neutru
Intrare: ștos
ștos