stomah definitie

19 definiții pentru stomah

STOMÁC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca. [Var.: (înv.) stomáh s. n.] – Din sl. stomahŭ.
STOMÁH s. n. v. stomac.
STOMÁC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca. [Var.: (înv.) stomáh s. n.] – Din sl. stomahŭ.
STOMÁH s. n. v. stomac.
STOMÁC, stomacuri, s. n. Organ al aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, situat între esofag și intestinul subțire, în care se face digestia alimentelor. Acum încep să simt și un soi de gol subt stomac. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. Ceaiul de ismă, luat seara și dimineața, cîte o ceașcă, activează mistuirea și îndreptează stomacul. ȘEZ. VIII 155. ◊ Expr. (Familiar) A nu avea pe cineva la stomac sau a-i sta cuiva la stomac, se spune cînd cineva nu poate suferi pe altul, cînd îi poartă pică. A-și pune stomacul (rar stomacurile) la cale = a-și potoli foamea, a mînca. După ce-și văzu stomacul pus la cale, trase o fugă la mal, bău apă, apoi se întoarse și se tolăni pe pămîntul umed. DUNĂREANU, CH. 226. (În forma stomah) Știubei și tovarășii săi își puneau provizoriu stomahurile la cale. C. PETRESCU, Î. II 140. – Variantă: stomáh s. n.
STOMÁH s. n. v. stomac.
stomác s. n., pl. stomácuri
stomác s. n., pl. stomácuri
STOMÁC s. 1. v. burduhan. 2. (ANAT.) stomac glandular v. cheag; stomac măcinător v. pipotă. 3. (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) burtă, inimă, pântece, rânză, (reg.) foale, moară, râșniță, rumegătoare, rumegătură, rumeguș, (Ban.) târfă, (înv.) bandor, (fam.) pipotă, ramazan. (Dureri de ~.)
stomác (-curi), s. n. – Parte a aparatului digestiv. – Var. înv. stomah. Fr. estomac, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. στομάχι, cf. sl. stomachŭ (Vasmer, Gr., 137). – Der. stomacal, adj., din fr.
STOMÁC ~uri n. (la om și la animalele superioare) Parte a aparatului digestiv în care se digeră alimentele. Durere de ~.A nu avea (pe cineva) la ~ a nu suporta (pe cineva). A-și pune ~ul la cale a mânca bine. /<ngr. stómahos, sl. stomahu
stomac n. organ interior ce primește și mistuește alimentele.
*stomáh n., pl. urĭ (ngr. stomáhi, d. vgr. stómahos, de unde vine lat. stómachus, it. stómaco, fr. estomac; vsl. stomahŭ. Cp. cu splină). O umflătură în aparatu digestiv în care se așează mîncarea și se mistuĭe: stomahu rumegătoarelor are patru despărțiturĭ. A avea stomah de struț, a avea stomah foarte sănătos. A nu-l avea pe cineva la stomah, a nu-țĭ plăcea, a-l urî. – Pop. -ag. V. chișcă.
STOMAC s. (ANAT.) 1. burduhan, (pop.) burduf, (reg.) bîrdan, (Ban), tîrban. (~ unor animale.) 2. (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) burtă, inimă, pîntece, rînză, (reg.) foale, moară, rîșniță, rumegătoare, rumegătură, rumeguș, (Ban.) tîrfă, (înv.) bandor, (fam.) pipotă, ramazan. (Dureri de ~.)
a avea ceață în stomac expr. a-i fi foame
a avea fluturi în stomac expr. a fi îndrăgostit
a nu avea la stomac (pe cineva) expr. a antipatiza (pe cineva)
a-i întoarce (cuiva) stomacul pe dos expr. a scârbi (pe cineva), a-i face greață (cuiva).
STOMAC abataj, cantină, ghiozdan, jgheab, magazie, pipotă, raft.

stomah dex

Intrare: stomac
stomah substantiv neutru
stomac substantiv neutru