STOLNICÉL, stolnicei, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător domnesc, subaltern al stolnicului, care strângea dijma din pește. – Stolnic + suf. -el.

STOLNICÉL, stolnicei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător domnesc, subaltern al stolnicului, care strângea dijma din pește. – Stolnic + suf. -el.

stolnicél s. m., pl. stolnicéi, art. stolnicéii

stolnicél s. m., pl. stolnicéi, art. stolnicéii

STOLNICÉL ~i m. (în Țara Românească și în Moldova din evul mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de rang inferior stolnicului, care servea mâncarea la masa domnitorului. /stolnic + suf. ~el

stolnicei m. pl, ostași sub comanda stolnicului.

stolnicél m., pl. eĭ (d. stolnic). Pl. Boierĭ maĭ micĭ care serveaŭ la masa domnească și eraŭ supt comanda unuĭ vătav de stolniceĭ.