stoborî definitie

6 definiții pentru stoborî

STOBORÎ, stoborắsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împrejmui un loc cu gard. – Din stobor.
STOBORÎ, stoborắsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împrejmui un loc cu gard. – Din stobor.
stoborî́ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stoborắsc, imperf. 3 sg. stoborá, perf. s. 1 sg. stoborấi, 1 pl. stoborấrăm, m.m.c.p. 1 sg. stoborấsem; conj. prez. 3 să stoboráscă; ger. stoborấnd; part. stoborất
stoborî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stoborăsc, imperf. 3 sg. stoborá; conj. prez. 3 sg. și pl. stoboráscă
STOBORÎ́, stoborắsc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A îngrădi cu stoboruri2, uluci. (stobor2 + suf. -î)
stoborắsc v. tr. (d. stobor). Rar. Îngrădesc.

stoborî dex

Intrare: stoborî
stoborî verb grupa a IV-a conjugarea a VII-a