stivui definitie

9 definiții pentru stivui

STIVUÍ, stivuiesc, vb. IV. Tranz. A aranja în stive obiecte de același fel, a face stive; a stiva. – Stivă + suf. -ui.
STIVUÍ, stivuiesc, vb. IV. Tranz. A aranja în stive obiecte de același fel, a face stive; a stiva. – Stivă + suf. -ui.
STIVUÍ, stivuiesc, vb. IV. Tranz. A aranja în stive lemne, cărămizi etc.; a face stive.
stivuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stivuiésc, imperf. 3 sg. stivuiá; conj. prez. 3 să stivuiáscă
stivuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stivuiésc, imperf. 3 sg. stivuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. stivuiáscă
STIVUÍ vb. (rar) a stiva. (A ~ lăzile.)
A STIVUÍ ~iésc tranz. (obiecte de același fel) A așeza în straturi suprapuse; a face stive. /stivă + suf. ~ui
stivéz orĭ stivuĭésc v. tr. Așez în stivă.
STIVUI vb. (rar) a stiva. (A ~ lăzile.)

stivui dex

Intrare: stivui
stivui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a