STÍRPE, stirpe, s. f. (Livr.) Neam, familie; origine. – Din lat. stirps, -is, it. stirpe.

STÍRPE, stirpe, s. f. (Livr.) Neam, familie; origine. – Din lat. stirps, -is, it. stirpe.

STÍRPE, stirpe, s. f. (Livresc) Neam, familie; origine. Răsărea posomorît, din umbra unui colț, chipul unui om de o stirpe cu totul alta decît a acelora, bărbați și femei, ce-și surîdeau viclean sau galeș din cadre. M. I. CARAGIALE, C. 109.

stírpe (livr.) s. f., g.-d. art. stírpei; pl. stírpe

stírpe s. f., g.-d. art. stírpei; pl. stírpe

STÍRPE s. v. familie, naștere, neam, obârșie, origine, proveniență,viță.

STÍRPE s. f. neam, familie; origine. (< lat. stirps, it. stirpe)

stirpe s. v. FAMILIE. NAȘTERE. NEAM. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ. VIȚĂ.