stipulație definitie

12 definiții pentru stipulație

STIPULÁȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză menționată într-un act sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.
STIPULÁȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză menționată într-un act sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.
STIPULÁȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză, învoială menționată într-un act scris. – Variantă: (învechit) stipulațiúne (GHICA, S. 28) s. f.
stipuláție (-ți-e) s. f., art. stipuláția (-ți-a), g.-d. art. stipuláției; pl. stipuláții, art. stipuláțiile (-ți-i-)
stipuláție s. f. (sil. -ți-e), art. stipuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. stipuláției; pl. stipuláții, art. stipuláțiile (sil. -ți-i-)
STIPULÁȚIE s. v. clauză.
STIPULÁȚIE s.n. Stipulare, prevedere, clauză introdusă într-un contract. [Gen. -iei, var. stipulațiune s.f. / cf. fr. stipulation, lat. stipulatio].
STIPULÁȚIE s. n. (jur.) prevedere, clauză introdusă într-un contract, tratat etc. (< fr. stipulation, lat. stipulatio)
STIPULÁȚIE ~i f. Condiție deosebită prevăzută într-un act juridic; clauză contractuală. [G.-D. stipulației] /<lat. stipulatio, ~onis, fr. stipulation
stipulați(un)e f. clauze, condițiuni enunțate într’un contract.
*stipulațiúne f. (lat. stipulátio, -ónis). Acțiunea de a stipula. Lucru stipulat, clauză. – Și -ație.
STIPULAȚIE s. (JUR.) clauză, condiție, dispoziție, prevedere, punct, stipulare, termen, (înv. și pop.) tocmeală, (înv.) șart. (~ dintr-o convenție.)

stipulație dex

Intrare: stipulație
stipulație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e