STIPÉNDIU, stipendii, s. n. (Înv.) Ajutor în bani acordat unui elev sau unui student sărac, bursă; p. gener. subvenție. – Din germ. Stipendium, lat. stipendium.

STIPÉNDIU, stipendii, s. n. (Înv.) Ajutor în bani acordat unui elev sau unui student sărac, bursă; p. gener. subvenție. – Din germ. Stipendium, lat. stipendium.

STIPÉNDIU, stipendii, s. n. (Transilv.; învechit) Ajutor în bani acordat de către stat sau de către o instituție unui elev sau unui student lipsit de mijloace; bursă. Huțu plecase la universitate cu un mic stipendiu. SLAVICI, O. I 102. Asociațiunea... distribuia în stipendii, la studenți de tot felul, peste 1400 florini. ODOBESCU, S. I 500.

stipéndiu (înv.) [diu pron. diu] s. n., art. stipéndiul; pl. stipéndii, art. stipéndiile (-di-i-)

stipéndiu s. n. [-diu pron. -diu], art. stipéndiul; pl. stipéndii, art. stipéndiile (sil. -di-i-)

STIPÉNDIU s. v. bursă, subvenție.

STIPÉNDIU s.n. Soldă, leafă; ajutor bănesc acordat cuiva; subvenție. [Pron. -diu. / cf. germ. Stipendium, lat. stipendium].

STIPÉNDIU s. n. leafă; ajutor bănesc acordat cuiva; subvenție. (< germ. Stipendium, lat. stipendium)

stipendiu n. bursă, ajutor bănesc.

*stipéndiŭ n. (lat. stipendium, leafă, din *stipi-pendium, d. stips, ban, și pendere, a plăti). Bursă, banĭ acordațĭ p. învățătură.

stipendiu s. v. BURSĂ. SUBVENȚIE.