STINGHÉR, -Ă, stingheri, -e, adj. 1. Care este doar ici și colo; izolat, răzleț, singur. ♦ Care se simte undeva străin, dezorientat, stânjenit. 2. Care a rămas fără pereche; desperecheat. – Et. nec.

STINGHERÍ, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să lucreze, să acționeze, să se manifeste sau să se odihnească în bune condiții; a stânjeni, încurca, a incomoda, a deranja. – Din stingher.

STINGHÉR, -Ă, stingheri, -e, adj. 1. Care este doar ici și colo; izolat, răzleț, singur. ♦ Care se simte undeva străin, dezorientat, stânjenit. 2. Care a rămas fără pereche; desperecheat. – Et. nec.

STINGHERÍ, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să lucreze, să acționeze, să se manifeste sau să se odihnească în bune condiții; a stânjeni, încurca, a incomoda, a deranja. – Din stingher.

STINGHÉR, -Ă, stingheri, -e, adj. 1. Izolat, răzleț. Se ridicau dealurile înalte, abia deslușite, amenințătoare ca o turmă de vite uriașe, privindu-l pe omul mărunt din mijlocul lor care ara petecul său de pămînt stingher între stînci, tufișuri și rîpe. DUMITRIU, V. L. 5. În curtea largă, înconjurată de acareturi, stătea stingheră o gabrioletă. REBREANU, R. I 162. Nici un fenomen nu poate sta stingher pe lume, despărțit de celelalte. IONESCU-RION, C. 54. 2. Singur (fără familie, rude, tovarăși, prieteni). Ș-apoi dă, și eu nu sînt așa stingher pe lume... Pe lîngă mine tot mai sînt cîteva suflete care se hrănesc și pot să puie umărul la nevoie. La TDRG. Ești mîndră, o zînă cu ochii cerești, Venită anume Din visuri, din basme, să plîngi, să jelești, Stingheră pe lume. NECULUȚĂ, Ț. D. 84. ♦ Care se simte străin într-un loc și se ține la o parte; stînjenit, stingherit. Cei mai mulți dintre tractoriști se tot învîrtiră pe lîngă tractoare, fără de nici un gînd, cu mîinile-n buzunare, stingheri, parcă neîndrăznind să se apuce de ceva. MIHALE, O. 191. S-a oprit... din fluierat, stingher oarecum, rușinat parcă de sine. C. PETRESCU, A. R. 197. 3. Fără pereche, fără soț. Numai eu și cu doamna Rădianu eram stingheri în această adunare de împărecheți. La TDRG. ◊ Fig. O lacrimă stingheră se scurse din ochiul uscat al Surei. SAHIA, N. 106. ♦ Necăsătorit. Eu sînt de părere ca toți cei ce juruiesc credință veșnică fetelor să rămînă stingheri. HOGAȘ, DR. 239.

STINGHERÍ, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să facă ceva, a nu lăsa pe cineva să lucreze, să se odihnească în liniște, a nu-i da cuiva pace; a stînjeni, a deranja. Să mă ierți, prietene, că te-am stingherit de la îndeletnicirile tale. GANE, N. III 142. Toate acestea n-au îngrozit pe voinic, nici nu l-au stingherit din citire. SBIERA, P. 153. A! tîlharule, vii sus de stingherești fata de la gherghef? ALECSANDRI, T. I. 338. ◊ Refl. Fiecare-și urmă, fără să se stingherească, treaba începută. HOGAȘ, M. N. 190. – Variantă: stinghirí (ISPIRESCU, L. 368, ALECSANDRI, T. I 252) vb. IV.

stinghér adj. m., pl. stinghéri; f. stinghéră, pl. stinghére

stingherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stingherésc, imperf. 3 sg. stinghereá; conj. prez. 3 să stinghereáscă

stinghér adj. m., pl. stinghéri; f. sg. stinghéră, pl. stinghére

stingherí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stingherésc, imperf. 3 sg. stinghereá; conj. prez. 3 sg. și pl. stinghereáscă

STINGHÉR adj. 1. descompletat, desperecheat, disparat. (Un pantof ~.) 2. pustiu, singur. (A rămas ~ pe lume.) 3. izolat, singur, străin. (Se simțea ~ în locul acela.) 4. stingherit, stânjenit. (Se simțea ~ în casa directorului.)

STINGHERÍ vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stânjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.) 2. a împiedica, a jena, a stânjeni. (Îl ~ în mișcări.)

STINGHÉR ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este despărțit de mediul din jur; separat; răzleț; izolat. Copac ~. 2) (despre persoane) Care se simte înstrăinat, însingurat. 3) rar Care nu are familie; necăsătorit. /Orig. nec.

A STINGHERÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să se stingherească; a face să fie stingher; a incomoda; a stânjeni; a jena. /Din stingher

A SE STINGHERÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A fi stingher; a avea timiditate sau emoție; a se rușina; a se sfii; a se jena; a se stânjeni; a se intimida. /Din stingher

stingher a. 1. desperechiat, neînvățat la jug; 2. fig. defectuos, izolat: vorbe stinghere. [Tras din stingherì].

stingherì v. a deranja, a opri de a face: de ce vă stingheriți din lucru? ISP. [stingherì e o disimilațiune din stângânì].

stinghér, -ă adj.(din stingheresc). Despărecheat, descompletat: un boŭ stingher, un rînd stingher (compus numai dintr’un soldat din rîndu întîi. Fig. Nemulțămit, trist: a te simți stingher.

stingherésc V. stînjinesc.

stînjinésc și (rar) stîngănésc v. tr. (vsl. sŭ-tengnonti, a întinde, a strînge, a comprima, și sŭtenžiti, a contrage. V. tînjală). Deranjez, încurc, turbur: a stînjini pe cineva din lucru. – Și stingheresc (vest) și stinghiresc (est). La Bârb. Ind. 251 înstîngănesc (vsl. vùstengnonti).

STINGHER adj. 1. descompletat, desperecheat, disparat. (Un pantof ~.) 2. pustiu, singur. (A rămas ~ pe lume.) 3. izolat, străin. (Se simțea ~ în locul acela.) 4. stingherit, stînjenit. (Se simțea ~ în casa directorului.)

STINGHERI vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.) 2. a împiedica, a jena, a stînjeni. (Îl ~ în mișcări.)