stingătoare definitie

16 definiții pentru stingătoare

STINGĂTOÁRE s. f. v. stingător.
STINGĂTÓR, (1) stingătoare, s. n., (2) stingători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; spec. extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. 2. S. f. Dispozitiv instalat deasupra coșurilor pentru a opri scânteile. [Var.: stingătoáre s. f.] – Stinge + suf. -ător.
STINGĂTOÁRE s. f. v. stingător.
STINGĂTÓR, stingătoare, s. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; (în special) extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. [Var.: stingătoáre s. f.] – Stinge + suf. -ător.
STINGĂTOÁRE, stingătoare și stingători, s. f. 1. Un fel de apărătoare care se așază deasupra coșurilor pentru a opri scînteile. 2. (*În expr.) Stingătoare de lumînări = unealtă cu care se sting luminările la biserică, constînd dintr-un căpăcel în formă de con, prevăzut cu o coadă lungă; mucarniță.
STINGĂTÓR, stingătoare, s. n. 1. Aparat pentru stingerea incendiilor prin împroșcarea unei spume sau a unei substanțe care împiedică accesul oxigenului spre locul arderii. 2. (În expr.) Stingător de scîntei = dispozitiv pentru stingerea seînteilor și a arcurilor electrice care se produc la contactele întrerupătoarelor electrice.
stingătoáre (apărătoare deasupra hornurilor) s. f., g.-d. art. stingătórii; pl. stingătóri
stingătór (aparat) s. n., pl. stingătoáre
stingătoáre (apărătoare deasupra coșurilor) s. f., g.-d. art. stingătórii; pl. stingătóri
stingătór (de incendiu) s. n., pl. stingătoáre
STINGĂTOARE DE LUMÂNĂRI s. v. mucarniță.
STINGĂTÓR s. extinctor. (~ de incendii.)
STINGĂTOÁRE ~óri f. Dispozitiv pentru oprirea scânteilor, care se fixează deasupra coșurilor. ◊ ~ de lumânări unealtă pentru stingerea lumânărilor. /a stinge + suf. ~toare
STINGĂTÓR ~oáre n. Aparat pentru stingerea focului (prin împroșcare cu substanțe spumogene care împiedică arderea); extinctor. ◊ ~ de scântei dispozitiv pentru stingerea scânteilor de la întrerupătoarele electrice. /a stinge + suf. ~tor
stingătoare de lumînări s. v. MUCARNIȚĂ.
STINGĂTOR s. extinctor. (~ de incendii.)

stingătoare dex

Intrare: stingător
stingătoare substantiv feminin
stingător substantiv neutru
Intrare: stingătoare
stingătoare