stimulent definitie

14 definiții pentru stimulent

STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. Spec. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. – Din stimula. Cf. fr. stimulant.
STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. Spec. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. – Din stimula. Cf. fr. stimulant.
STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează, constituie un impuls, un imbold, un îndemn. Întrecerea socialistă este un puternic stimulent în ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2638. 2. Medicament sau substanță care excită activitatea proprie a unui organ sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii.
stimulént s. n., pl. stimulénte
stimulént s. n., pl. stimulénte
STIMULÉNT s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimul. (~ți senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)
STIMULÉNT s.n. 1. Ceea ce stimulează, dă un avânt nou; impuls, imbold, îndemn. 2. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau a unui sistem de organe. [Cf. fr. stimulant].
STIMULÉNT s. n. 1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau sistem de organe. (după fr. stimulant)
STIMULÉNT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimulează la o acțiune; îndemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanță (medicamentoasă) care stimulează activitatea fizică sau psihică a organismului; excitant. ~ cardiac. ~ nervos.~ biogen substanță activă din punct de vedere biologic, care se formează în țesuturile animale și vegetale. /v. a stimula
stimulent n. 1. ceea ce stimulează: a face uz de stimulente; 2. fig. îmboldire: un stimulent în contra apatiei.
*stimulánt, -ă adj. (lat. stimulans, -ántis, fr. -lant). Care stimulează: băutură stimulantă. S. n., pl. e. Băutură saŭ medicament stimulant: cafeaŭa e un stimulant. Fig. Ceĭa ce te face mai harnic: lenea luĭ are nevoĭe de un stimulant. – Fals -lent.
STIMULENT s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimul. (~ senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)
LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dacă ambiția este în sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtuți – Quintilian, „De institutione oratoria”, 1, 2, 22.
STIMULÉNT, -Ă, stimulénți, -te, s. m., adj. 3. S. m. (Med.) Stimulent (2). 4. Adj. Care stimulează, stimulator. ◊ Acțiune stimulentă. [folosit în corpul DEX]

stimulent dex

Intrare: stimulent
stimulent substantiv neutru