STIMULATÓR, -OÁRE, stimulatori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj., s. m. (Substanță, agent, element) care stimulează; spec. (substanță organică) care, în cantități mici, accelerează creșterea plantelor. 2. S. n. (Și în sintagma stimulator cardiac) Dispozitiv electronic implantat în corp și conectat la inimă cu scopul de a realiza o stimulare regulată a contracțiilor cardiace prin șocuri electrice minime, în cazul unor tulburări de ritm severe sau ca mijloc de diagnosticare. – Din fr. stimulateur.

STIMULATÓR, -OÁRE, stimulatori, -oare, adj., s. m. (Substanță, agent, element) care stimulează; spec. (substanță organică) care, în cantități mici, accelerează creșterea plantelor. – Din fr. stimulateur.

stimulatór1 adj. m., pl. stimulatóri; f. sg. și pl. stimulatoáre

stimulatór2 (substanță) s. m., pl. stimulatóri

*stimulatór3 (aparat) s. n., pl. stimulatoáre

stimulatór adj. m., s. m., pl. stimulatóri; f. sg. și pl. stimulatoáre

STIMULATÓR adj., s. 1. adj. v. stimulativ. 2. s. (BIOL.) stimulator de creștere = substanță de creștere. 3. adj. emulativ, încurajator, stimulativ. (Întrecere cu caracter ~.) 4. adj. v. mobilizator.

Stimulator ≠ anihilant

STIMULATÓR s.m. Substanță chimică pe care planta și-o prepară singură și care-i este necesară pentru o creștere în condiții bune. [Cf. fr. stimulateur].

STIMULATÓR, -OÁRE adj., s. m. (substanță, agent, aparat) care stimulează. ◊ (substanță organică) care accelerează creșterea plantelor. (< fr. stimulateur, lat. stimulator)

STIMULATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care stimulează. /<fr. stimulateur

STIMULATÓR2 ~i m. mai ales la pl. Substanță organică activă care accelerează creșterea plantelor. /<fr. stimulateur

STIMULATOR adj. 1. stimulativ. (Factor ~.) 2. emulativ, încurajator, stimulativ. (Întrecere cu caracter ~.) 3. antrenant, mobilizator, stimulativ. (O acțiune ~.)

stimulatór cardiác sint. s. 1974 Proteză cardiacă electronică; pace-maker v. pace-maker, electrocardioscop (din fr. stimulateur cardiaque)