stimul definitie

22 definiții pentru stimul

STÍMUL, (1) stimuluri, s. n., (2) stimuli, s. m. 1. S. n. (Rar) Stimulent, imbold. 2. S. m. Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant. – Din lat., fr. stimulus.
ȘTIM, știmi, s. m. (Pop.) Fir de lână (scurt și de proastă calitate) care rămâne, după dărăcit, în colții daracului. – Din sb. štim.
STÍMUL, (1) stimuluri, s. n., (2) stimuli, s. m. 1. S. n. (Rar) Stimulent, imbold. 2. S. m. Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant. – Din lat., fr. stimulus.
ȘTIM subst. (Pop.) Fire de lână (scurte și de proastă calitate) care rămân, după dărăcit, în colții daracului. – Din scr. štim.
STÍMUL, stimuluri, s. n. (Rar) Stimulent, imbold. Și aceasta este încă un stimul de a se pune cu toate puterile spre a face in viitor grîul curat. I. IONESCU, M. 356. ♦ (Fiziol.) Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică.
ȘTIM s. m. (Cu sens colectiv) Fire de lînă (scurte, încîlcite și de proastă calitate) care rămîn, după dărăcit, în colții daracului.
stímul1 (factor care declanșează un proces) s. m., pl. stímuli
stímul2 (stimulent) (rar) s. n., pl. stímuluri
știm (pop.) s. m., pl. știmi
stímul (excitant) s. m., pl. stímuli
stímul (imbold) s. n., pl. stímuluri
știm s. m., pl. știmi
STÍMUL s. 1. v. excitant. 2. v. imbold.
STÍMUL s.n. Stimulent. // s.m. Factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului. [Pl. -luri, (s.m.) -li. / < lat., fr. stimulus].
STÍMUL I. s. n. stimulent, imbold. II. s. m. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; excitant. (< fr., lat. stimulus)
știm s. m. – Canură, deburaj. Sb. štim (Candrea).
STÍMUL2 ~i m. Factor care dă naștere unui proces fiziologic; excitant. /<lat., it. stimulus
STÍMUL1 ~uri n. v. STIMULENT. /<lat., it. stimulus
ȘTIM ~i m. Deșeu provenit din dărăcirea lânii. /<sb. štim
știm s.n. (pop.) 1. fire de lână (scurte și de proastă calitate) care rămân, după dărăcit, în colții daracului; resturi de lână sau de cânepă ce ies din țesături, când se dau la piuă. 2. (fig.) păr (de pe capul omului). 3. (reg.) iarbă deasă, scurtă și greu de cosit. 4. (reg.) plantă cu tulpină rigidă, cu frunze subțiri și cu spicuri lungi; țăpoșică.
*stímul n., pl. e (lat. stimulus, din *stigmulus. V. instig), imboldire, îndemn: exemplu e un stimul puternic.
STIMUL s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimulent. (~i senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)

stimul dex

Intrare: știm
știm substantiv masculin
Intrare: stimul (excitant)
stimul excitant substantiv masculin
Intrare: stimul (imbold)
stimul imbold substantiv neutru