stila definitie

11 definiții pentru stila

STILÁ, stilez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) forma, a (se) deprinde să se comporte conform regulilor de bună-creștere, specifice oamenilor civilizați, culți. – Din fr. styler.
STILÁ, stilez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) forma, a (se) deprinde să se comporte conform regulilor de bună creștere, specifice oamenilor civilizați, culți. – Din fr. styler.
stilá (a ~) vb., ind. prez. 3 stileáză
stilá vb., ind. prez. 1 sg. stiléz, 3 sg. și pl. stileáză
STILÁ vb. a se civiliza, a se cultiva, a se rafina, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el!)
STILÁ vb. I. refl., tr. A (se) forma, a (se) educa. [< fr. styler].
STILÁ vb. refl., tr. a (se) forma, a (se) educa; a (se) rafina. (< fr. styler)
A STILÁ ~éz tranz. A face să se stileze. /<fr. styler
A SE STILÁ mă ~éz intranz. 1) A-și forma deprinderi de purtare politicoasă; a deveni manierat; a se cizela; a se șlefui. 2) depr. A adopta tot ceea ce este (sau pare a fi) ultramodern (mai ales în îmbrăcăminte). /<fr. styler
*stiléz v. tr. (fr. styler). Învăt, instruesc, deprind: slugĭ bine stilate (VR. 1922, 9, 357).
STILA vb. a se civiliza, a se cultiva, a se rafina, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el!)

stila dex

Intrare: stila
stila verb grupa I conjugarea a II-a