stihiră definitie

7 definiții pentru stihiră

STIHÍRĂ, stihiri, s. f. Imn bisericesc ortodox cântat în cadrul slujbei de dimineață. – Din sl. stihirŭ, -ra.
STIHÍRĂ, stihiri, s. f. Imn bisericesc ortodox cântat în cadrul slujbei de dimineață. – Din sl. stihirŭ, -ra.
STIHÍRĂ, stihiri, s. f. (Și în forma stihire) Imn bisericesc cîntat în cadrul slujbei de dimineață. Următoarea stihire răsfrînge durerea de atunci a preotului. ARGHEZI, P. T. 5. – Variantă: stihíre s. f.
stihíră s. f., g.-d. art. stihírii; pl. stihíri
stihíră s. f., g.-d. art. stihírii; pl. stihíri
stihìră f., pl. e și ĭ (vsl. stihirŭ, -ra, rus. -ra, d. ngr. stihiron, adică tropárion, tropar în versurĭ). Un fel de cîntare în versuri care se cîntă la utrenie și la vecernie.
stihiră (Biz.) (› gr. τò στιχηρόν, din adj. στιχηρόν, ά, όν, „privitor la versete, stihuri”), strofă precedată de un stih*, care se cântă – în stil* irmologic sau stihiraric – la vecernie* (la „Doamne strigat-am” și la Stihoavnă), la utrenie* (la Sedelne* și la Laude), la liturghie* (la „Fericiri”) și în rânduiala unora dintre taine și ierurgii. După conținut, s. sunt: „ale Învierii”, „ale Crucii și Învierii”, ale „Născătoarei”, ale „Crucii și Născătoarei”, „ale martirilor” sau „martirice”, „dogmatice”, „ale Sf. Treimi”, „de pocăință și umilință” ș.a. Cele mai vechi stihiri (tropare) datează din sec. 5-6, compuse de Anatolie Imnograful (sec. 5), Roman Melodul („Dulce-Cântărețul”, sec. 6), Vizantie (Byzantios), Ciprian, Andrei Cyrrus (persul) ș.a.

stihiră dex

Intrare: stihiră
stihiră substantiv feminin