stigmă definitie

8 definiții pentru stigmă

STÍGMĂ, stigme, s. f. (Biol.) Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. – Din lat., fr. stigma.
STÍGMĂ, stigme, s. f. (Biol.) Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. – Din lat., fr. stigma.
stígmă s. f., pl. stígme
STÍGMĂ s.f. (Zool.) 1. Organit specializat pentru recepționarea excitațiilor luminoase, la protozoare. 2. Stigmat (2, 3). [< fr., it., lat., gr. stigma].
STIGMATI-/STIGMATO-, -STÍGMĂ elem. „stigmat”. (< fr. stigmati-, stigmato-, -stigma, cf. lat. stigma, -atis)
STÍGMĂ1 s. f. 1. organit specializat pentru receptarea excitațiilor luminoase, la protozoare. 2. stigmat (3, 4). (< fr., lat. stigma)
-STÍGMĂ2 elem. stigmati-.
-STIGMĂ „semn, pată”. ◊ gr. stigma „pată, semn” > fr. -stigma, engl. id. > rom. -stigmă.

stigmă dex

Intrare: stigmă (suf.)
stigmă suf.
Intrare: stigmă (subst.)
stigmă subst. substantiv feminin