STICLÉTE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stigléte, stigléț s. m.] – Din sb. steglić, bg. stiglic.

STIGLÉTE s. m. v. sticlete.

STIGLÉȚ s. m. v. sticlete.

STICLÉTE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stigléte, stigléț s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.

STIGLÉTE s. m. v. sticlete.

STIGLÉȚ s. m. v. sticlete.

STICLÉTE, slicleți, s. m. Mică pasăre cîntătoare, cu penele felurit colorate, trăind în mod obișnuit prin scaieți, cu ale căror semințe se hrănește (Carduelis elegans). De se preumbla numai prin codri și prin livezi, mierlele și privighetorile, pitulicele și sticleții... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. Bărbierul e mare amator de flori și de paseri. Are colivii cu sticleți, cu mierle și privighetori. NEGRUZZI, S. I 322. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți în cap sau a-i cînta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, capricii, toane; a fi neîntreg la minte. Vouă nu știu ce sticleți vă cîntă să legați cu lanțuri primăvara. BENIUC, V. 80. A scoate (cuiva) sticleții din cap = a vindeca (pe cineva) de toane, de capricii, de idei extravagante. Mihai se plecă, și șopti a doua oară în ureche, apăsat: Am zis că numai domnul Radu Comșa are să-ți scoată sticleții din cap. C. PETRESCU, Î. I 7. – Variante: stigléte (MACEDONSKI, O. I 46, ALECSANDRI, P. III 56), stigléț (NEGRUZZI, S. II 302) s. m.

STIGLÉTE s. m. v. sticlete.

STIGLÉȚ s. m. v. sticlete.

sticléte (sti-cle-) s. m., pl. sticléți

sticléte s. m. (sil. -cle-), pl. sticléți

STICLÉTE s. (ORNIT.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoană, cuconiță, domnișoară, domnișor, domnuț, logăcel, logociță, oiță, scai, scaiete, scăiecior, scăișor, spinărel, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasărea-scaiului, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, (Bucov.) scăier, (Transilv.) tengheliță.

STICLÉTE s. v. gardian, polițai, polițist, regină, sergent.

sticléte (-ți), s. m. 1. Pasăre cîntătoare (Carduelis elegans). – 2. (Arg.) Gardian, polițai, agent. – Var. stiglete, stiglet, Trans. știglit. Germ. Stieglitz, prin intermediul sb. steglic, sl. štiglec (Miklosich, Fremdw., 130; Candrea, II, 368).

STICLÉTE ~ți m. Pasăre sedentară, cântătoare, de talie mică, cu cioc conic, scurt și gros, cu penaj viu colorat. ◊ A fi cu (sau a avea) ~ți în cap (sau a-i cânta cuiva ~ții în cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~ții din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic

stiglete (sticlete) m. 1. frumoasă pasăre cântăreață din ordinul vrăbiilor, cu capul roșcat și aripile pătate cu galben, alb, roșu și negru [Fringilla carduelis]. 2. fam. gardist; 3. pl. Mold. gărgăuni: e cu sticleți la cap. [Mold. și stigleț = nemț. STIEGLITZ].

sticléte, V. stigleț.

stigléț m. (vsl. *stegŭlĭcĭ, d. germ. stieglitz; bg. stiglic, ceh. stehlec, rus. šceglënok. V. țiglean). Est. O păsărică cîntătoare din neamu vrăbiiĭ, cu pene roșiĭ în prejuru cioculuĭ, galbene, negre și albe la aripĭ și năhutiĭ pe la pept (carduélis elegans). Fig. Epitet glumeț unuĭa îmbrăcat în uniformă ornată cu roș. A avea stiglețĭ în cap, a-țĭ cînta stiglețiĭ în cap, a avea gărgăuni, a fi cam nebun. – În Munt. și Mold. sud. stiglete și sticlete. V. cĭocoĭ.

sticlete s. v. GARDIAN. POLIȚAI. POLIȚIST. REGINĂ. SERGENT.

STICLETE s. (ORNIT.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoană, cuconiță, domnișoară, domnișor, domnuț, logăcel, logociță, oiță, scai, scaiete, scăiecior, scăișor, spinărel, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasărea-scaiului, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, (Bucov.) scăier, (Transilv.) tengheliță.

a avea sticleți la cap expr. 1. a avea idei ciudate / extravagante. 2. a fi nebun.

a-i cânta sticleții în cap expr. 1. a avea idei bizare. 2. a fi nebun.