Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru stigle╚Ť

STICL├ëTE, sticle╚Ťi, s. m. 1. Mic─â pas─âre c├ónt─âtoare cu penele viu colorate cu ro╚Öu, negru, alb ╚Öi galben (Carduelis carduelis). ÔŚŐ Expr. A fi cu (sau a avea) sticle╚Ťi (├«n cap) sau a-i c├ónta (cuiva) sticle╚Ťii (├«n cap) = a avea idei bizare, toane; a fi ╚Ťicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticle╚Ťii din cap = a face pe cineva s─â renun╚Ťe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat ├«n trecut unui sergent de strad─â, unui func╚Ťionar al poli╚Ťiei. [Var.: (pop.) stigl├ęte, stigl├ę╚Ť s. m.] ÔÇô Din sb. stegli─ç, bg. stiglic.
STIGLÉTE s. m. v. sticlete.
STIGLÉȚ s. m. v. sticlete.
STICL├ëTE, sticle╚Ťi, s. m. 1. Mic─â pas─âre c├ónt─âtoare cu penele viu colorate cu ro╚Öu, negru, alb ╚Öi galben (Carduelis carduelis). ÔŚŐ Expr. A fi cu (sau a avea) sticle╚Ťi (├«n cap) sau a-i c├ónta (cuiva) sticle╚Ťii (├«n cap) = a avea idei bizare, toane; a fi ╚Ťicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticle╚Ťii din cap = a face pe cineva s─â renun╚Ťe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat ├«n trecut unui sergent de strad─â, unui func╚Ťionar al poli╚Ťiei. [Var.: (pop.) stigl├ęte, stigl├ę╚Ť s. m.] ÔÇô Din scr. steglic, bg. stiglic.
STIGLÉTE s. m. v. sticlete.
STIGLÉȚ s. m. v. sticlete.
STICL├ëTE, slicle╚Ťi, s. m. Mic─â pas─âre c├«nt─âtoare, cu penele felurit colorate, tr─âind ├«n mod obi╚Önuit prin scaie╚Ťi, cu ale c─âror semin╚Ťe se hr─âne╚Öte (Carduelis elegans). De se preumbla numai prin codri ╚Öi prin livezi, mierlele ╚Öi privighetorile, pitulicele ╚Öi sticle╚Ťii... to╚Ťi ├«l ├«nt├«mpinau peste tot locul cu dulcile lor c├«nt─âri. ODOBESCU, S. III 181. B─ârbierul e mare amator de flori ╚Öi de paseri. Are colivii cu sticle╚Ťi, cu mierle ╚Öi privighetori. NEGRUZZI, S. I 322. ÔŚŐ Expr. A fi cu (sau a avea) sticle╚Ťi ├«n cap sau a-i c├«nta (cuiva) sticle╚Ťii (├«n cap) = a avea idei bizare, capricii, toane; a fi ne├«ntreg la minte. Vou─â nu ╚Ötiu ce sticle╚Ťi v─â c├«nt─â s─â lega╚Ťi cu lan╚Ťuri prim─âvara. BENIUC, V. 80. A scoate (cuiva) sticle╚Ťii din cap = a vindeca (pe cineva) de toane, de capricii, de idei extravagante. Mihai se plec─â, ╚Öi ╚Öopti a doua oar─â ├«n ureche, ap─âsat: Am zis c─â numai domnul Radu Com╚Öa are s─â-╚Ťi scoat─â sticle╚Ťii din cap. C. PETRESCU, ├Ä. I 7. ÔÇô Variante: stigl├ęte (MACEDONSKI, O. I 46, ALECSANDRI, P. III 56), stigl├ę╚Ť (NEGRUZZI, S. II 302) s. m.
STIGLÉTE s. m. v. sticlete.
STIGLÉȚ s. m. v. sticlete.
sticl├ęte (sti-cle-) s. m., pl. sticl├ę╚Ťi
sticl├ęte s. m. (sil. -cle-), pl. sticl├ę╚Ťi
STICL├ëTE s. (ORNIT.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoan─â, cuconi╚Ť─â, domni╚Öoar─â, domni╚Öor, domnu╚Ť, log─âcel, logoci╚Ť─â, oi╚Ť─â, scai, scaiete, sc─âiecior, sc─âi╚Öor, spin─ârel, turcule╚Ť, v─ârgu╚Ť─â, ciu╚Ö-de-ghimpe, pas─ârea-scaiului, pas─âre-de-scai, pas─âre-domneasc─â, (Bucov.) sc─âier, (Transilv.) tengheli╚Ť─â.
STICL├ëTE s. v. gardian, poli╚Ťai, poli╚Ťist, regin─â, sergent.
sticl├ęte (-╚Ťi), s. m. 1. Pas─âre c├«nt─âtoare (Carduelis elegans). ÔÇô 2. (Arg.) Gardian, poli╚Ťai, agent. ÔÇô Var. stiglete, stiglet, Trans. ╚Ötiglit. Germ. Stieglitz, prin intermediul sb. steglic, sl. ┼ítiglec (Miklosich, Fremdw., 130; Candrea, II, 368).
STICL├ëTE ~╚Ťi m. Pas─âre sedentar─â, c├ónt─âtoare, de talie mic─â, cu cioc conic, scurt ╚Öi gros, cu penaj viu colorat. ÔŚŐ A fi cu (sau a avea) ~╚Ťi ├«n cap (sau a-i c├ónta cuiva ~╚Ťii ├«n cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~╚Ťii din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic
stiglete (sticlete) m. 1. frumoas─â pas─âre c├ónt─ârea╚Ť─â din ordinul vr─âbiilor, cu capul ro╚Öcat ╚Öi aripile p─âtate cu galben, alb, ro╚Öu ╚Öi negru [Fringilla carduelis]. 2. fam. gardist; 3. pl. Mold. g─ârg─âuni: e cu sticle╚Ťi la cap. [Mold. ╚Öi stigle╚Ť = nem╚Ť. STIEGLITZ].
sticl├ęte, V. stigle╚Ť.
stigl├ę╚Ť m. (vsl. *steg┼şl─şc─ş, d. germ. stieglitz; bg. stiglic, ceh. stehlec, rus. ┼ícegl├źnok. V. ╚Ťiglean). Est. O p─âs─âric─â c├«nt─âtoare din neamu vr─âbii─ş, cu pene ro╚Öi─ş ├«n prejuru cioculu─ş, galbene, negre ╚Öi albe la arip─ş ╚Öi n─âhuti─ş pe la pept (cardu├ęlis elegans). Fig. Epitet glume╚Ť unu─şa ├«mbr─âcat ├«n uniform─â ornat─â cu ro╚Ö. A avea stigle╚Ť─ş ├«n cap, a-╚Ť─ş c├«nta stigle╚Ťi─ş ├«n cap, a avea g─ârg─âuni, a fi cam nebun. ÔÇô ├Än Munt. ╚Öi Mold. sud. stiglete ╚Öi sticlete. V. c─şoco─ş.
sticlete s. v. GARDIAN. POLIȚAI. POLIȚIST. REGINĂ. SERGENT.
STICLETE s. (ORNIT.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoan─â, cuconi╚Ť─â, domni╚Öoar─â, domni╚Öor, domnu╚Ť, log─âcel, logoci╚Ť─â, oi╚Ť─â, scai, scaiete, sc─âiecior, sc─âi╚Öor, spin─ârel, turcule╚Ť, v─ârgu╚Ť─â, ciu╚Ö-de-ghimpe, pas─ârea-scaiului, pas─âre-de-scai, pas─âre-domneasc─â, (Bucov.) sc─âier, (Transilv.) tengheli╚Ť─â.
a avea sticle╚Ťi la cap expr. 1. a avea idei ciudate / extravagante. 2. a fi nebun.
a-i c├ónta sticle╚Ťii ├«n cap expr. 1. a avea idei bizare. 2. a fi nebun.

Stigle╚Ť dex online | sinonim

Stigle╚Ť definitie

Intrare: sticlete
sticlete substantiv masculin
  • silabisire: -cle-
stiglete
stigle╚Ť