sticluță definitie

12 definiții pentru sticluță

STECLÚȚĂ s. f. v. sticluță.
STICLÚȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II); sticlișoară, sticluliță. [Var.: (reg.) steclúță s. f.] – Sticlă + suf. -uță.
STECLÚȚĂ s. f. v. sticluță.
STICLÚȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II); sticlișoară, sticluliță. [Var.: (reg.) steclúță s. f.] – Sticlă + suf. -uță.
STECLÚȚĂ s. f. v. sticluță.
STICLÚȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II 1). A! mizerabile! ai gîndit că dacă mi-ai luat sticluța cu vitrionul, nu o să mai găsesc alta! Ți-am făgăduit să-mi răzbun. CARAGIALE, O. I 218. La Paris, în lupanare de cinisme și de lene... Acolo v-ați pus averea, tinerețele, la stos... Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă. EMINESCU, O. I 151. – Variantă: (Mold.) steclúță (NEGRUZZI, S. I 209) s. f.
sticlúță (sti-clu-) s. f., g.-d. art. sticlúței; pl. sticlúțe
sticlúță s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. sticlúței; pl. sticlúțe
STICLÚȚĂ s. (rar) sticlișoară, sticluliță, sticlușoară, (reg.) șipușor, (Transilv. și Bucov.) glăjiță, glăjuță. (O ~ cu parfum.)
sticluță f. sticlă mică cu dop.
sticlúță f., pl. e (dim. d. sticlă). Vest. Flacon, șip, mic vas de sticlă (ca cele de farmacie). – În Mold. sud stecluță, în nord. șip.
STICLUȚĂ s. (rar) sticlișoară, sticluliță, sticlușoară, (reg.) șipușor, (Transilv. și Bucov.) glăjiță, glăjuță. (O ~ cu suc.)

sticluță dex

Intrare: sticluță
sticluță substantiv feminin
  • silabisire: -clu-
stecluță