sticlos definitie

11 definiții pentru sticlos

STICLÓS, -OÁSĂ, sticloși, -oase, adj. Ca de sticlă, lucios (și neted) ca sticla; strălucitor. ◊ Fontă sticloasă = fontă albă, dură, care conține mangan. Umoare sticloasă = masă gelatinoasă transparentă care se găseșe între cristalin și fundul ochiului. ♦ (Despre ger) Care face să înghețe tare; lipsit de umezeală. ♦ (Despre ochi, privire) Pironit, ațintit, fixat asupra unui obiectiv. – Sticlă + suf. -os.
STICLÓS, -OÁSĂ, sticloși, -oase, adj. Ca de sticlă, lucios (și neted) ca sticla; strălucitor. ◊ Fontă sticloasă = fontă albă, dură, care conține mangan. Umoare sticloasă = masă gelatinoasă transparentă care se găseșe între cristalin și fundul ochiului. ♦ (Despre ger) Care face să înghețe tare; lipsit de umezeală. ♦ (Despre ochi, privire) Pironit, ațintit, fixat asupra unui obiectiv. – Sticlă + suf. -os.
STICLÓS, -OÁSĂ, sticloși, -oase, adj. 1. Ca de sticlă, lucios (și neted) ca sticla. Duminica de 6 iunie se vestea călduroasă, cu un cer sticlos. CAMIL PETRESCU, O. II 16. Cel mai mărunt rămînea mereu în urmă. Luneca pe dîmburile sticloase, gîfîia, înota în nămeți. C. PETRESCU, O. P. II 98. E un cer sticlos deasupra ca o boltă de metal. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ◊ Ger sticlos = ger uscat (cu cerul senin). Era ger sticlos și Ionică fiind cu ciobote în picioare, călcînd pe un lunecuș căzu în apa Ozanei și se udă. CĂLINESCU, I. C. 43. ♦ Fontă sticloasă = fontă albă, foarte dură, care conține mangan. 2. (Despre ochi, privire) Fix și lipsit de expresie. În pat, Filip tremura, cu ochi sticloși ațintiți în tavan. DUMITRIU, V. L. 38. Ochii lui Dorcea deveniră dintr-o dată mici, sticloși. CAMIL PETRESCU, N. 8. Era palidă, cu buzele strînse, cu privirea sticloasă și fixă. C. PETRESCU, A. 469. ◊ (Adverbial) Se uitau sticlos în gol. DUMITRIU, N. 57. ♦ Strălucitor, viu. Zări înaintea lui un țigănuș, cu dinți albi în gură, cu ochii sticloși în cap și cu un păr creț și negru. VISSARION, B. 113. 3. (În expr.) Umoare sticloasă = masă gelatinoasă transparentă care se găsește între cristalin și fundul ochiului.
sticlós (sti-clos) adj. m., pl. sticlóși; f. sticloásă, pl. sticloáse
sticlós adj. m. (sil. -clos), pl. sticlóși; f. sg. sticloásă, pl. sticloáse
STICLÓS adj. vitros. (Cu aspect ~.)
STICLÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are aspect de sticlă; lucios ca sticla. 2) Care conține sticlă; cu sticlă. 3) (despre privire) Care este lipsit de expresivitate, fiind ațintit asupra unui obiect; pironit; fix. [Sil. sti-clos] /sticlă + suf. ~os
sticlos a. lucios ca sticla.
sticlós, -oásă adj. Vest. Lucitor ca sticla: ochiĭ sticloșĭ aĭ nebunuluĭ, gheața are un aspect sticlos. – În est ste-.
STICLOS adj. vitros. (Cu aspect ~.)
ochi sticloși expr. (tox.) intoxicație voluntară sau involuntară cu cocaină, care duce la excitarea puternică a sistemului nervos simpatic, urmată de micșorarea pupilei.

sticlos dex

Intrare: sticlos
sticlos adjectiv
  • silabisire: -clos