sticlețel definitie

8 definiții pentru sticlețel

STICLEȚÉL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. [Var.: (pop.) stiglețél s. m.] – Sticlete + suf. -el.
STIGLEȚÉL s. m. v. sticlețel.
STICLEȚÉL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. [Var.: (pop.) stiglețél s. m.] – Sticlete + suf. -el.
STIGLEȚÉL s. m. v. sticlețel.
STICLEȚÉL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. (Atestat în forma stiglețel) Dar învîrtindu-se pe lîngă stiglețel, S-a prins în laț și el. DONICI, F. 34. – Variantă: stiglețél s. m.
STIGLEȚÉL s. m. v. sticlețel.
sticlețél (sti-cle-) s. m., pl. sticlețéi, art. sticlețeíi
sticlețél s. m. (sil. -cle-), pl. sticlețéi, art. sticlețéii

sticlețel dex

Intrare: sticlețel
sticlețel substantiv masculin
  • silabisire: -cle-
stiglețel