sterp definitie

18 definiții pentru sterp

STERP, STEÁRPĂ, sterpi, -e, adj. 1. (Despre pământ, locuri etc.) Care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) În care pământul nu a rodit (suficient); sărac în produse ale pământului. ♦ Fig. (Despre priveliști) Fără viață, sărac, dezolant. 2. (Pop.; despre animale și plante) Steril (1). ♦ (Despre căsătorii) Din care nu au rezultat copii. 3. Fig. Care nu produce nimic, care nu dă niciun rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril (2). – Et. nec.
STERP, STEÁRPĂ, sterpi, -e, adj. 1. (Despre pământ, locuri etc.) Care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) În care pământul nu a rodit (suficient); sărac în produse ale pământului. ♦ Fig. (Despre priveliști) Fără viață, sărac, dezolant. 2. (Pop.; despre animale și plante) Steril (1). ♦ (Despre căsătorii) Din care nu au rezultat copii. 3. Fig. Care nu produce nimic, care nu dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril (2). – Et. nec.
STERP, STEÁRPĂ, sterpi, -e, adj. 1. (Despre pămînt, locuri, terenuri) Care nu rodește (suficient), neroditor, neproductiv, steril. Dar nu era nimeni in lung și-n lat decît vîntul peste stepa golașă și stearpă. DUMITRIU, P. F. 57. După ce coborîm prin sălbaticile poteci de lîngă Bursucărie, după ce prin rîpi sterpe privim deschizăturile viziunilor de viezuri, ieșim deodată la soare. SADOVEANU, O. VII 198. Și totuși furnica omenească se încăpățînează în lupta ei pentru trai, căutîndu-și hrana prin locurile aceste sterpe și secătuite. BART, S. M. 54. În grădina cu multe straturi, neudată și necăutată de nimeni, născură din pietriș sterp... flori cu frunze galbene. EMINESCU, N. 28. ♦ (Despre epoci, ani agricoli) În care pămîntul n-a rodit; sărac. A fost anul sterp la toate. PANN, P. V. II 45. ♦ Fig. (Despre aspecte ale naturii, priveliști etc.) Fără viață, trist, dezolant. Peisajul... mi se pare sărăcăcios și sterp. SAHIA, U.R.S.S. 6. De pe zarea lustruită a creștetului pleșuv, ochiul luneca în văzduh ca de pe luciul sterp și gol al unei ape adormite. HOGAȘ, M. N. 32. 2. (Despre femelele animalelor, mai ales despre vaci și oi) Care nu fată (și care nu dă lapte). În grajduri rage a pustiu o închipuire de vacă stearpă și veșnic flămîndă. REBREANU, I. 11. Cînd are vaca hrană, ea nu rămîne stearpă. SLAVICI, O. I 57. Să duc eu bivolițele acestea sterpe la taur. RETEGANUL, P. V 50. ◊ (În contexte care sugerează lucruri imposibile) Mai ușor ar putea căpăta cineva lapte de la o vacă stearpă, decît să te îndatorească o fată alintată și leneșă. CREANGĂ, P. 292. Mai degrabă de te-ai ruga la o vacă stearpă ți-ar da lapte, decît zgîrcitul vreun ban. ȘEZ. XII 65. ◊ (Substantivat) Sterpele și berbecii sînt aleși la o parte. EMINESCU, N. 142. 3. (Despre oameni) Care nu poate procrea; care n-are copii. În ziua aceea unele tătarce, tinere și sterpe, aprind pe furiș o făclie. SADOVEANU, O. L. 142. Temîndu-se ca nu cumva să rămîie... stearpă... căută toate chipurile... cum ar putea mai degrabă purcede grea. MARIAN, NA. 3. Să-mi faci să nască într-o noapte 50 de femei sterpe. ISPIRESCU, L. 325. ♦ (Despre căsătorie) Din care n-au rezultat copii. A fost odată un om tare nevoiaș... Pe lîngă toată sărăcia lui, i-au fost încă și căsătoria stearpă. SBIERA, P. 225. ♦ (Despre sîni) Fără lapte. Și pe pruncul tău, nepoțelul meu, L-apleacă țîță stearpă. SBIERA, P. 176. ◊ Fig. Din ochii sterpi o lacrimă să storc. CAZIMIR, L. U. 91. 4. (Despre plante sau flori) Care nu face roade sau semințe; închircit, uscat, degenerat. Doarme, ca într-un leagăn, pe un țol întins și atîrnat de ramurile a doi caiși sterpi. CAMIL PETRESCU, O. II 101. La stînga tărîmul se-nalță acoperit cu cîțiva rari copaci, mai mult frînți și uscați. Printre această stearpă pădure se zărește cerbul. ODOBESCU, S. III 59. 5. Fig. Care nu produce nimic, nu dă nici un rezultat, infructuos, zadarnic, fără succes, fără folos, fără conținut; steril (3). Suferința amintirilor e mai dulce. Prezentu-i trist și sterp. SADOVEANU, O. VIII 7. Era scris, se vede, ca hotărîrea noastră să rămîie stearpă. GALACTION, O. I 255. Duc o viață stearpă de azi pe mîine, cu speranța de a ajunge cît mai curînd la capătul cărării. GANE, N. III 127.
sterp adj. m., pl. sterpi; f. steárpă, pl. stérpe
sterp adj. m., pl. sterpi; f. sg. steárpă, pl. stérpe
STERP adj. 1. v. steril. 2. (BOT.) steril. (Plantă ~earpă.) 3. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, (rar) nerodnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) macru, (înv.) neproducător, sterpos. (Un sol ~.) 4. arid, neproductiv, neroditor. (O câmpie, o regiune ~earpă.)
STERP adj. v. chircit, degenerat, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, închircit, înțelenit, necultivat, nedesțelenit, nedezvoltat, nefolositor, nelucrat, netrebuincios, neutil, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sec, secat, sfrijit, uscat, van, zadarnic.
Sterp ≠ fertil, productiv, roditor
sterp (-eárpă), adj. – Steril, neroditor. – Mr., megl. sterp. Lat. *exstirpus (Pușcariu 1644; Iordan, Dift., 48; Pascu, I, 160; Philippide, II, 641; E. Herzog, ZRPh., XXVI, 732; REW 3072; Rohlfs, Arch. Rom., IX, 159; Rosetti, II, 68), cf. alb. šterpe, slov. stirpa, it. de S stirpa, sterpa, streppa, ven. sterpa, friul. sterpe. Der. din gr. στέριφος (Weigand, Jb., XVI, 228; Drăganu, Dacor., II, 616; Diculescu, Elementele, 443; Rohlfs, EWUG, 2059; cf. Cihac, II, 702) este dificilă fonetic, cf. Tiktin. Der. din ngr. στέρφος (Scriban) ar impune o explicație pentru alterația finală. Der. sterp, s. n. (canal de scurgere la moară), numit așa pentru că este uscat pînă la funcționarea morii; sterpar, s. m. (cioban de oi sterpe); sterpătură, s. f. (femelă stearpă); sterpet, s. n. (turmă de oi sterpe); sterpos, adj. (steril); stîrpi (var. înv. sterpi, stărpi), vb. (a lăsa sterp, a steriliza; a avorta, a-și pierde sarcina; a pierde laptele, a înțărca; a se usca, a deveni arid, a se zvînta; a distruge, a elimina, a smulge din rădăcină); stîrpiciune (var. stîrpăciune, înv. sterpiciune), s. f. (sterilitate; pămînt steril); stîrpie (var. sterpie, stărpie), s. f. (înv., sterilitate); stîrpitură (var. stărpitură), s. f. (avort; avorton; femelă stearpă). – Din rom. provine săs. stirpê.
STERP steárpă (~i, ~e) 1) (despre sol) Care nu este roditor; neproductiv; arid; steril. 2) (despre ființe) Care nu este apt să procreeze; inapt de a reproduce; steril. 3) (despre plante) Care nu produce nici semințe, nici fructe; steril. 4) fig. Care nu dă nici un rezultat pozitiv; steril. /Orig. nec.
sterp a. 1. care nu produce, care nu dă roade: pământ sterp; 2. fig. sec, arid: oameni vitregi cu inimile sterpe; 3. care nu poate avea copii: femeie stearpă; 4. se zice a) de oile care nu fată; b) de porumbul cu boabe rare. [Lat. *EXTIRPUS (din STIRPS, trunchiu), fără vlăstari: metaforă primitiv agricolă (cf. stârpì), trecută apoi asupra ființelor vii de partea femeiască].
sterp n. scocul prin care apa curge când stă moara. [Lit. scocul sterp, care nu folosește morii].
1) sterp n., pl. urĭ (d. sterp 2). Un canal care face să nu maĭ curgă apă pe roata moriĭ.
2) sterp, steárpă adj., pl. f. erpe (ngr. stérfos, sterp, d. vgr. stériphos steiros [lat. stérilis], de unde vine și alb. štérpă. V. știr. 2) Steril, neroditor, care nu produce: pămînt sterp. Care nu poate avea copiĭ saŭ puĭ: femeĭe, oaĭe stearpă. Fig. Fără ideĭ: creĭer sterp. Fără evenimente: an sterp. – Și stărp, starpă, pl. erpĭ, erpe (est).
sterp adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. ÎNCHIRCIT. ÎNȚELENIT. NECULTIVAT. NEDESȚELENIT. NEDEZVOLTAT. NEFOLOSITOR. NELUCRAT. NETREBUINCIOS. NEUTIL. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SEC. SECAT. SFRIJIT. USCAT. VAN. ZADARNIC.
STERP adj. 1. steril, (înv. și pop.) știr, (Transilv.) știriță, (înv.) sec. (Femelă ~.) 2. steril. (Plantă ~.) 3. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, (rar) nerodnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) macru, (înv.) neproducător, sterpos. (Un sol ~.) 4. arid, neproductiv, neroditor. (O cîmpie, o regiune ~.)
sterp, stearpă, sterpi, -e, adj. – 1. Nefertil, neproductiv, neroditor. 2. (Vacă, oaie) Care nu dă lapte. – Et. nec. (DEX); lat. *exstirpus (Pușcariu, Iordan, Pascu, Philippide, Rosetti, cf. DER); cuvânt autohton (Russu, 1981), cf. alb. shterpë „steril”, din i.-e. *ster- „țeapăn, înțepenit, tare”; et. nes., cf. alb. shterpë (MDA). Cuv. rom. > magh. szterp (Bakos, 1982).
sterp, stearpă, adj. – 1. Nefertil, neproductiv, neroditor. 2. (Vacă oaie) Care nu dă lapte. – Cuvânt autohton (Russu 1981), cf. alb. shterpe; Cuv. rom. preluat în magh. (szterp) (Bakos 1982).

sterp dex

Intrare: sterp
sterp adjectiv