stereoacustică definitie

7 definiții pentru stereoacustică

STEREOACUSTÍCĂ s. f. Metodă de determinare a direcțiilor din care vin sunetele. [Pr.: -re-o-a-] – Din fr. stéréo-acustique.
STEREOACÚSTICĂ s. f. Ramură a acusticii care se cupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pr.: -re-o-a-] – Din fr. stéréo-acoustique.
stereoacústică (-re-o-a-) s. f., g.-d. art. stereoacústicii
stereoacústică s. f. (sil. -re-o-a-), g.-d. art. stereoacústicii
STEREOACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pron. -re-o-a-, gen. -cii. / cf. fr. stéréoacoustique].
STEREOACÚSTICĂ s. f. ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. (< fr. stéréoacustique)
STEREOACÚSTICĂ f. Ramură a acusticii care se ocupă cu studiul sunetelor sub aspectul determinării direcției din care pornesc acestea. /<fr. stéréoacustique

stereoacustică dex

Intrare: stereoacustică
stereoacustică substantiv feminin
  • silabisire: -re-o-a-