stelit definitie

2 intrări

12 definiții pentru stelit

STELÍT s. n. Aliaj de cobalt, crom, molibden, tungsten, fier etc., dur și inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale sau piese cu care se lucrează la temperaturi înalte și în medii oxidante. – Din fr. stellite, germ. Stellit.
STELÍT s. n. Aliaj de cobalt, crom, molibden, tungsten, fier etc., dur și inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale sau piese cu care se lucrează la temperaturi înalte și în medii oxidante. – Din fr. stellite, germ. Stellit.
STELÍ, stelesc, vb. IV. Intranz. (În expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune cînd cineva are o amețeală și i se pare că vede stele în fața ochilor. Craiul... stelindu-i ochii, au căzut din tron jos. La TDRG.
STELÍT s. n. Aliaj de cobalt, crom, tungsten și fier, dur și rezistent la căldură și la uzură, din care se fac sau cu care se acoperă anumite instrumente și piese.
STELÍ, stelesc, vb. IV. Intranz. (În expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune când cineva are o amețeală și i se pare că vede stele în fața ochilor. – Din stele (pl. lui stea).
stelít s. n.
stelít s. n.
STELÍT s.n. Aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. [< fr. stellite, germ. Stellit].
STELÍT s. n. aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. (< fr. stellite, germ. Stellit)
STELÍT n. Aliaj complex (de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier), foarte dur, inoxidabil, cu rezistență mare la temperaturi înalte, întrebuințat la fabricarea instrumentelor chirurgicale, a unor scule așcheietoare și la acoperirea unor piese supuse uzurii. /<fr. stellite, germ. Stellit
stelí, stelésc, vb. IV 1. (înv.) a luci. 2. (reg.; despre stele) a răsări.
stelì v. a lumina trecător ca o stea, a sclipi.

stelit dex

Intrare: stelit
stelit substantiv neutru
Intrare: steli (verb)
steli verb verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a