steliță definitie

8 definiții pentru steliță

STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară (Aster amellus). – Stele (pl. lui stea) + suf. -iță.
STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară (Aster amellus). – Stea + suf. -iță.
STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albastre și galbene, care crește pe coline aride, prin mărăcinișuri și prin locuri pietroase (Aster amellus); ochiul-boului.
stelíță s. f., g.-d. art. stelíței; pl. stelíțe
stelíță s. f., g.-d. art. stelíței; pl. stelíțe
STELÍȚĂ s. (BOT.; Aster amellus) (reg.) gălățence (pl.), rușcă, scânteiuțe (pl.), stelișoară, vărsătoare, flori-cojocărești (pl.), flori-de-Ierusalim (pl.), iarba-vântului, ochiul-boului, rujă-de-toamnă, rujă-vânătă.
STELÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la stea) Plantă erbacee cu tulpina erectă, scurtă, păroasă, și cu frunze alungite, ușor dințate, ce crește prin tufărișuri și locuri stâncoase. /stele + suf. ~iță
STELIȚĂ s. (BOT.; Aster amellus) (reg.) gălățence (pl.), rușcă, scînteiuțe (pl.), stelișoară, vărsătoare, flori-cojocărești (pl.), flori-de-Ierusalim (pl.), iarba-vîntului, ochiul-boului, rujă-de-toamnă, rujă-vînătă.

steliță dex

Intrare: steliță
steliță substantiv feminin