stelat definitie

2 intrări

14 definiții pentru stelat

IÁRBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părțile aeriene verzi, subțiri și mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui să aștepți mult până ți se va împlini ceea ce dorești. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, neapărat. ♦ Nutreț verde, proaspăt cosit. 2. Buruieni de tot felul. ◊ Iarbă rea = a) buruiană otrăvitoare; b) fig. om rău, primejdios. 3. Pajiște. 4. Compuse: iarbă-de-mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi, care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie; zegras (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorită pețiolului lung) plutesc la suprafața apei, și cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plantă perenă din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta să obții ceva greu de obținut; iarba-găii = plantă erbacee cu frunze dințate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarbă-creață = izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, cu frunze înguste și flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarbă-grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu frunze cărnoase, lucioase și flori galbene (Portulaca oleracea); iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium); iarbă-albă = plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-roșietice sau gălbui (Phalaris arundinacea); iarba-cănărașului = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui și semințele gălbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarbă-albastră = plantă erbacee cu frunzele îngrămădite la baza tulpinii și cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarbă-neagră = a) plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori brune-purpurii pe dinafară și galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare și flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse și cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarbă-roșie = plantă erbacee cu tulpina roșiatică, cu frunze nedivizate, lanceolate și cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioară (Bidens cernuus); iarba-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate, păroase, cu flori albastre, rar roșii sau albe (Echium vulgare); b) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roșietice (Veronica latifolia); c) broscariță; iarba-șopârlelor = plantă erbacee cu rizom gros, cărnos, cu tulpina terminată în spic, cu frunze ovale și flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pe fața superioară și pe margini păroase și cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarbă-de-Sudan = plantă cu tulpina înaltă, cu frunze lungi, cultivată ca plantă furajeră (Sorghum halepense). 5. Praf de pușcă. – Lat. herba.
STELÁT, -Ă, stelați, -te, adj. Care are formă de stea, ca o stea; p. ext. care are formă regulată. – Stele (pl. lui stea) + suf. -at (după fr. étoilé).
STELÁT, -Ă, stelați, -te, adj. Care are formă de stea, ca o stea; p. ext. care are formă regulată. – Stea + suf. -at (după fr. étoilé).
STELÁT, -Ă, stelați, -te, adj. În formă de stea, ca o stea. Cîmp zvelt și ape limpezi și pretutindeni iarba Cu dinți tăioși, cu spice și fluturi mari, stelați. STANCU, C. 15. ◊ Grapă stelată v. grapă. ♦ (Geom.; despre poligoane) De formă regulată, avînd și vîrfuri intrînde. Poligoanele regulate sînt de două feluri: convexe și stelate.
iárbă-stelátă (plantă) s. f., g.-d. art. iérbii-steláte
stelát adj. m., pl. steláți; f. stelátă, pl. steláte
iárbă-stelátă s. f.
stelát adj. m., pl. steláți; f. sg. stelátă, pl. steláte
STELÁT adj. v. înstelat, țintat.
STELÁT, -Ă adj. stelar (2). (< engl. stellate, lat. stellatus)
STELÁT ~tă (~ți, ~te) Care are forma unei stele; asemănător unei stele; ca o stea. /stele + suf. ~at
stelát, -ă adj. (d. stea). În formă de stea: poligon stelat. V. înstelat.
stelat adj. v. ÎNSTELAT. ȚINTAT.
SAGINA L., MUȘCHI STELAT, fam. Caryophyllaceae. Gen originar din emisfera nordică pînă în Himalaya și în America pînă în Chile, cca 30 specii, plante mici, erbacee, perene sau anuale. Frunze firoase, mici, opuse. Flori cu baza lipsită de stipele, albicioase, lung-pedunculate. 4-5 sepale și petale, petale ușor franjurate. uneori foarte mici sau lipsesc. Stile 5, mai rar 4, opuse petalelor. Fruct, capsulă, semințe nearipate.

stelat dex

Intrare: stelat
stelat adjectiv
Intrare: iarbă-stelată
iarbă-stelată substantiv feminin (numai) singular