Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru stejeriș

STEJĂRÍȘ, stejărișuri, s. n. Pădurice sau desiș de stejari; stejăriște. [Var.: stejeríș s. n.] – Stejar + suf. -iș.
STEJERÍȘ s. n. v. stejăriș.
STEJĂRÍȘ, stejărișuri, s. n. Pădurice sau desiș de stejari; stejăriște. [Var.: stejeríș s. n.] – Stejar + suf. -iș.
STEJERÍȘ s. n. v. stejăriș.
STEJĂRÍȘ, stejărișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Pădurice sau desiș de stejari. Hrișa lăsă caii deoparte, tovarășii deoparte, și, prin stejăriș, coborî la pîrău. SADOVEANU, O. VII 37. Omul își îndreaptă pasul cătră desul stejăriș, Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. ALECSANDRI, P. A. 122. – Variantă: stejeríș (IOSIF, V. 84) s. n.
STEJERÍȘ s. n. v. stejăriș.
stejăríș s. n., pl. stejăríșuri
stejăríș s. n., pl. stejăríșuri
STEJĂRÍȘ s. (SILV.) (pop.) stejăret, stejăriște, (reg.) stejărie, stejărime.
STEJĂRÍȘ ~uri n. Loc unde cresc stejari. /stejar + suf. ~iș
stejăriș n. pădure de stejari: s’ascunde colo în stejăriș AL.
stejăríș n., pl. urĭ (d. stejar). Pădure de stejarĭ.
STEJĂRIȘ s. (SILV.) (pop.) stejăret, stejăriște, (reg.) stejărie, stejărime.

stejeriș definitie

stejeriș dex

Intrare: stejăriș
stejăriș substantiv neutru
stejeriș