Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru stejeri╚Ö

STEJ─éR├Ź╚ś, stej─âri╚Öuri, s. n. P─âdurice sau desi╚Ö de stejari; stej─âri╚Öte. [Var.: stejer├ş╚Ö s. n.] ÔÇô Stejar + suf. -i╚Ö.
STEJER├Ź╚ś s. n. v. stej─âri╚Ö.
STEJ─éR├Ź╚ś, stej─âri╚Öuri, s. n. P─âdurice sau desi╚Ö de stejari; stej─âri╚Öte. [Var.: stejer├ş╚Ö s. n.] ÔÇô Stejar + suf. -i╚Ö.
STEJER├Ź╚ś s. n. v. stej─âri╚Ö.
STEJ─éR├Ź╚ś, stej─âri╚Öuri, s. n. (Cu sens colectiv) P─âdurice sau desi╚Ö de stejari. Hri╚Öa l─âs─â caii deoparte, tovar─â╚Öii deoparte, ╚Öi, prin stej─âri╚Ö, cobor├« la p├«r─âu. SADOVEANU, O. VII 37. Omul ├«╚Öi ├«ndreapt─â pasul c─âtr─â desul stej─âri╚Ö, Unde umbra cu lumina se alung─â sub frunzi╚Ö. ALECSANDRI, P. A. 122. ÔÇô Variant─â: stejer├ş╚Ö (IOSIF, V. 84) s. n.
STEJER├Ź╚ś s. n. v. stej─âri╚Ö.
stej─âr├ş╚Ö s. n., pl. stej─âr├ş╚Öuri
stej─âr├ş╚Ö s. n., pl. stej─âr├ş╚Öuri
STEJ─éR├Ź╚ś s. (SILV.) (pop.) stej─âret, stej─âri╚Öte, (reg.) stej─ârie, stej─ârime.
STEJ─éR├Ź╚ś ~uri n. Loc unde cresc stejari. /stejar + suf. ~i╚Ö
stej─âri╚Ö n. p─âdure de stejari: sÔÇÖascunde colo ├«n stej─âri╚Ö AL.
stej─âr├ş╚Ö n., pl. ur─ş (d. stejar). P─âdure de stejar─ş.
STEJ─éRI╚ś s. (SILV.) (pop.) stej─âret, stej─âri╚Öte, (reg.) stej─ârie, stej─ârime.

Stejeriș dex online | sinonim

Stejeriș definitie

Intrare: stejăriș
stejăriș substantiv neutru
stejeriș