stegar definitie

10 definiții pentru stegar

STEGÁR, stegari, s. m. 1. Purtătorul steagului unei unități militare; portdrapel. 2. Persoană care poartă steagul la nuntă, la jocul călușarilor etc. 3. Fig. Persoană care se află în fruntea luptătorilor pentru o cauză; p. gener. conducător, îndrumător. – Steag + suf. -ar.
STEGÁR, stegari, s. m. 1. Purtătorul steagului unei unități militare; portdrapel. 2. Cel care poartă steagul la nuntă, la jocul călușarilor etc. 3. Fig. Cel care se află în frunte luptătorilor pentru o cauză; p. gener. conducător, îndrumător. – Steag + suf. -ar.
STEGÁR, stegari, s. m. 1. Purtătorul steagului unei unități militare; portdrapel. ♦ (Învechit) Slujbaș polițienesc. Așteaptă aci pînă te-oi chema eu, și atunci să intri în odaie cu doi stegari. GHICA, S. 9. 2. (Regional) Cel care poartă steagul: a) la nuntă. Între funcționarii de genul bărbătesc ai unei nunți mai sînt de a se înșira încă și purtătorii de... steaguri, carii în Transilvania se numesc stegari. MARIAN, NU. 227; b) la jocul călușarilor. Unul... poartă steagul și se numește stegar. PAMFILE, S. V. 62. 3. Fig. Cel care se află în rîndul întîi, în fruntea luptătorilor pentru o cauză; p. ext. îndrumător, conducător. Și-acum, ca și-n anii de grele restriști. Duc steagul vieții stegari comuniști. FRUNZĂ, Z. 21.
stegár s. m., pl. stegári
stegár s. m., pl. stegári
STEGÁR s. portdrapel, (rar) portstindard, (înv.) sangeactar, sangeagaș, sangeagiu, (turcism înv.) bairactar. (~ al unei divizii.)
STEGÁR ~i m. 1) Persoană care poartă steagul; portdrapel. 2) fig. Persoană sau colectivitate care se află în fruntea luptei pentru o cauză. /steag + suf. ~ar
stegar m. cel ce poartă steagul.
stegár m. (d. steag). Soldatu care poartă steagu.
STEGAR s. portdrapel, (rar) portstindard, (înv.) sangeactar, sangeagaș, sangeagiu, (turcism înv.) bairactar. (~ al unei divizii.)

stegar dex

Intrare: stegar
stegar substantiv masculin admite vocativul