steavă definitie

4 definiții pentru steavă

STEÁVĂ s. f. v. stavă.
STEÁVĂ s. f. v. stavă.
STÁVĂ, stave, s. f. Herghelie. Stava de cai păștea în șesul mlăștinos al Frumoasei. SADOVEANU, V. F. 79. Caii sînt arme-n război și războiul e-a stavelor spaimă. COȘBUC, AE. 62. Lumea, țeara-mi strigă hoț, C-am furat eu caii toți; Dar eu, zău, nu i-am furat, Făr’ cu stava i-am mînat de la nemeșul bogat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. ♦ Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. (Atestat în forma steavă) Merg la stîne, le petrec Și de-acolo încă plec Gios pe valea Oltului La steava ungurului. ALECSANDRI, P. P. 314. – Variantă: (învechit) steávă s. f.
STEÁVĂ s. f. v. stavă.

steavă dex

Intrare: steavă
steavă