stază definitie

10 definiții pentru stază

STÁZĂ, staze, s. f. Oprire sau încetinire a circulației sângelui ori a secrețiilor interne, în unele părți ale organismului. – Din fr. stase.
STÁZĂ, staze, s. f. Oprire sau încetinire a circulației sângelui ori a secrețiilor interne, în unele părți ale organismului. – Din fr. stase.
STÁZĂ, staze, s. f. Oprire sau încetinire a circulației sîngelui sau a secrețiilor interne, în unele părți ale organismului uman. Stază duodenală.
stáză s. f., g.-d. art. stázei; pl. stáze
stáză s. f., g.-d. art. stázei; pl. stáze
STÁZĂ s.f. Oprire sau încetinire a circulației sângelui sau a umorilor într-o parte a organismului. // -stază – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) stază”, „oprire”. [< fr. stase, cf. gr. stasis].
STÁZĂ1 s. f. 1. oprire sau încetinire a circulației sângelui ori a umorilor într-o parte a organismului. 2. (biol.) întârziere în creșterea în lungime a unui organ. (< fr. stase)
-STÁZĂ2, -STAZÍE elem. „încetare, oprire”, „stază1”. (< fr. -stase, -stasie, cf. gr. stasis)
STÁZĂ ~e f. Încetinire sau oprire a circulației sângelui sau a unei secreții interne a corpului. /<fr. stase
-STAZĂ „încetare, oprire, stagnare”. ◊ gr. stasis „reținere, oprire” > fr. -stase, germ. id. > rom. -stază.

stază dex

Intrare: stază (suf.)
stază suf.
Intrare: stază (subst.)
stază subst. substantiv feminin