stavă definitie

14 definiții pentru stavă

STÁVĂ, stave, s. f. (Reg.) Herghelie. ♦ Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. [Var.: steávă s. f.] – Cf. bg. stava, alb. stavë.
STÁVĂ, stave, s. f. (Reg.) Herghelie. ♦ Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. [Var.: steávă s. f.] – Cf. bg. stava, alb. stavë.
STÁVĂ, stave, s. f. Herghelie. Stava de cai păștea în șesul mlăștinos al Frumoasei. SADOVEANU, V. F. 79. Caii sînt arme-n război și războiul e-a stavelor spaimă. COȘBUC, AE. 62. Lumea, țeara-mi strigă hoț, C-am furat eu caii toți; Dar eu, zău, nu i-am furat, Făr’ cu stava i-am mînat de la nemeșul bogat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. ♦ Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. (Atestat în forma steavă) Merg la stîne, le petrec Și de-acolo încă plec Gios pe valea Oltului La steava ungurului. ALECSANDRI, P. P. 314. – Variantă: (învechit) steávă s. f.
stávă (reg.) s. f., g.-d. art. stávei; pl. stáve
stávă s. f., g.-d. art. stávei; pl. stáve
stávă s. f., pl. stave (stăvi)
STÁVĂ s. v. herghelie, staniște.
stávă, stáve s.f. 1. (înv. și reg.) herghelie de cai. 2. (reg.) loc îngrădit în care se țin vara caii, pentru a paște împreună. 3. (reg.) loc răcoros, mai ales cu umbră, unde se odihnesc noaptea sau ziua la amiază, vara, vitele, oile, caii; staniște, meriză, toriște. 4. (reg.) loc unde pasc caii. 5. (reg.) grămadă de snopi făcută pe câmp (formată din 13 snopi); pletiță, cârstă.
stavă f. Tr. herghelie: la stava Ungurului POP. [Cf. albanez STAVĂ, mulțime].
stávă f., pl. e și ăvĭ (nsl. stava, „stare” vsl. bg. „articulatiune”, infl. de vsl. bg. sîrb. stado, turmă. V. - și ră-stav, po- și za-stavă). Vest. Herghelie.
sta s. v. HERGHELIE. STANIȘTE.
stávă, stave, s.f. – (reg.; înv.) Herghelie. „Avea stâni de oi, ciurdă de vaci, stavă de cai” (Lenghel, 1979: 198): „La stavă și-o d-alergat, / Murguțu și l-o luat” (Bârlea, 1924, II: 51). – Cf. bg. stava, alb. stavë (Șăineanu, DEX); cf. lat. stalla, alb. stavë (MDA).
stávă, stave, s.f. – Herghelie. „Avea stâni de oi, ciurdă de vaci, stavă de cai” (Lenghel 1979: 198): „La stavă și-o d-alergat, / Murguțu și l-o luat” (Bârlea 1924 II: 51). – Cf. alb. stavë (DEX).
STÁVĂ, subst, „herghelie”. 1. Stavul 1822 ard, (Paș). 2. Stăuc/escu, Vas. (17 A 175); -ești s (C. Ștef) < stăucă dim. < stavă. 3. Stamnicoi (Dm) prob. < *stavnic + oi.

stavă dex

Intrare: stavă (pl. -e)
stavă pl. -e substantiv feminin
Intrare: stavă (pl. stăvi)
stavă pl. stăvi
Intrare: Stavă
Stavă