STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj. 1. Care se referă la statui, care ține de sculptura statuilor; de statui. Artă statuară. ◊ Marmură statuară = marmură albă, fără vine, folosită în special pentru sculptură. 2. Care dă impresia de statuie; monumental. Dansînd, începeau să alunece, înalte, drepte, statuare. BOGZA, M. S. 116. – Pronunțat: -tu-ar.