Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru statu─â

STATU├ü, statuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A hot─âr├«, a decide ├«n mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. statuer.
STÁTUĂ s. f. v. statuie.
STAT├ÜIE, statui, s. f. Sculptur─â care reprezint─â, ├«n trei dimensiuni, imaginea integral─â a unor fiin╚Ťe, a unor figuri alegorice etc., expus─â de obicei ├«ntr-un spa╚Ťiu deschis. ÔŚŐ Expr. (Ir. sau prin exagerare) A ridica (cuiva) o statuie = a) a-╚Öi ar─âta recuno╚Ötin╚Ťa (fa╚Ť─â de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative. [Pr.: -tu-ie. ÔÇô Var.: (├«nv.) st├ítu─â s. f.] ÔÇô Din fr. statue. Cf. lat. statua.
STATU├ü, statuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A hot─âr├«, a decide ├«n mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. statuer.
STÁTUĂ s. f. v. statuie.
STAT├ÜIE, statui, s. f. Sculptur─â care reprezint─â, ├«n trei dimensiuni, imaginea integral─â a unor fiin╚Ťe, a unor figuri alegorice etc., expus─â de obicei ├«ntr-un spa╚Ťiu deschis. ÔŚŐ Expr. (Ir. sau prin exagerare) A ridica (cuiva) o statuie = a) a-╚Öi ar─âta recuno╚Ötin╚Ťa (fa╚Ť─â de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative. [Pr.: -tu-ie. ÔÇô Var.: (├«nv.) st├ítu─â s. f.] ÔÇô Din fr. statue. Cf. lat. statua.
STATUÁ, statuez, vb. I. Tranz. (Rar) A hotărî, a decide; a stabili. Te așteptăm, Montecchio, spre-a ști ce-am statuat Asupra întîmplării. MACEDONSKI, O. II 88.
STÁTUĂ s. f. v. statuie.
STAT├ÜIE, statui, s. f. Sculptur─â care reprezint─â, ├«n trei dimensiuni, imaginea unor fiin╚Ťe sau a unor figuri alegorice ├«n piatr─â, marmur─â, lemn, bronz etc. Pe ╚Ť─ârm averea las─â-╚Ťi ╚Öi luxul nebunesc... Noble╚Ťea, orice titluri ╚Öi orice vanitate, Inscrip╚Ťii pe pl─âci de-aur, statui ├«n bronz turnate... MACEDONSKI, O. I 168. ├Än mi╚Öcarea bra╚Ťelor lor, ├«n toat─â voiniceasca ╚Öi puternica ├«ncordare a picioarelor ╚Ö-a trupului lor v├«njos, au ceva din m─âre╚Ťia statuilor antice ale gladiatorilor romani. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 165. Ar fi zis cineva c─â [Olga] este o statuie de marmur─â, ie╚Öit─â din m├«nile lui Canava. NEGRUZZI, S. I 50. ÔŚŐ Expr. (Familiar) Merit─â (o) statuie, se zice despre o persoan─â care merit─â o recompens─â mare sau laude neprecupe╚Ťite. (Ironic) A ridica (cuiva) o statuie = a-╚Öi ar─âta recuno╚Ötin╚Ťa fa╚Ť─â de cineva (aduc├«ndu-i laude exagerate). ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) st├ítu─â, statue (HOGA╚ś, M. N. 55, ODOBESCU, S. III 71, NEGRUZZI, S. I 160), s. f.
statu├í (a ~) (livr.) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 statue├íz─â, 1 pl. statuß║»m (-tu-─âm); conj. prez. 3 s─â statu├ęze (-tu-e-); ger. statuß║ąnd (-tu-├ónd)
stat├║ie s. f., art. stat├║ia, g.-d. art. stat├║ii; pl. stat├║i, art. stat├║ile (-tu-i-)
statu├í vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. statu├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. statue├íz─â, 1 pl. statu─âm (sil. -tu-─âm); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. statu├ęze (sil. -tu-e-); ger. statu├ónd (sil. -tu-├ónd)
stat├║ie s. f., art. stat├║ia, g.-d. art. stat├║ii; pl. stat├║i, art. stat├║ile (sil. -tu-i-)
STATUÁ vb. (rar) a statuta. (A ~ îndatoririle lor.)
STATUÁ vb. I. tr. (Liv.) A hotărî, a decide (printr-un statut). [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. statuer].
STÁTUĂ s.f. v. statuie. [< it., lat. statua].
STAT├ÜIE s.f. Sculptur─â care reprezint─â ├«n ├«ntregime ╚Öi ├«n plin relief o fiin╚Ť─â, figuri alegorice etc. [Pl. statui, gen. -iei, var. statu─â s.f. / < fr. statue, it., lat. statua].
STATUÁ vb. tr. a hotărî, a decide (printr-un statut). (< fr. statuer, lat. statuare)
STAT├ÜIE s. f. sculptur─â care reprezint─â ├«n ├«ntregime ╚Öi ├«n plin relief o fiin╚Ť─â, figuri alegorice etc. (< fr. statue, lat. statua)
A STATU├ü ~├ęz tranz. livr. (litigii, ne├«n╚Ťelegeri etc.) A rezolva printr-un statut sau prin autoritatea unei legi. [Sil. -tu-a] /<fr. statuer
STAT├ÜIE stat├║i f. Sculptur─â care reprezint─â ├«n ├«ntregime un om sau o alt─â fiin╚Ť─â (real─â sau imaginar─â). ~ de bronz. ~ ecvestr─â. ÔŚŐ Ca o ~ a) neclintit; ├«nm─ârmurit; b) rece; impasibil. A ridica cuiva o ~ a) a fi cuiva profund recunosc─âtor; b) a pream─âri pe cineva ├«n mod exagerat. [G.-D. statuii; Sil. -tu-ie] /<lat. statua, fr. statue
statuà v. a ordona, a regula.
statu─â f. 1. figur─â de plin relief ce reprezent─â o fiin╚Ť─â vie pe de-a ├«ntregul; 2. fig. om lipsit de ac╚Ťiune ╚Öi mi╚Öcare.
*st├ítu─â f., pl. e ╚Öi ─ş (lat. st├ítua d. stat├║ere, a a╚Öeza). Figur─â de om sa┼ş de animal c─şoplit─â ├«n marmur─â sa┼ş turnat─â din bronz (sa┼ş alt metal): st├ítua c─âlare a lu─ş ╚śtefan cel Mare la Ia╚Ö─ş. Fig. Persoan─â rece sa┼ş f─âr─â energie: acest om e o statu─â. ÔÇô Ob. stat├║─şe (dup─â fr. statue), pl. u─ş.
*statu├ęz v. tr. (fr. statuer, d. lat. stat├║ere, a hot─âr├«). Hot─âr─âsc (cu autoritate), poruncesc, decid.
STATUA vb. (rar) a statuta. (A ~ îndatoririle lor.)
STATUIA LIBERT─é╚ÜII, monument situat la ├«ntrarea ├«n G. New York, pe ins. Liberty (Bedloe), reprezent├ónd o femeie care ╚Ťine ├«n m├ón─â o tor╚Ť─â, simbol al S.U.A. ╚Öi ora╚Öului New York, realizat─â ├«n 1886 de sculptorul francez Fr├ęd├ęric-Auguste Bartholdi (1834-1904) ╚Öi d─âruit─â de Fran╚Ťa guvernului american. ├Än─âl╚Ťime 40 m. Declarat─â monument na╚Ťional (23,5 ha) ╚Öi inclus─â (├«n 1984) ├«n Patrimoniul cultural universal.

Statu─â dex online | sinonim

Statu─â definitie

Intrare: statua
statua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tu-a
Intrare: statuie
statuie substantiv feminin
  • silabisire: sta-tu-ie
statu─â 1 pl. -- substantiv feminin
statu─â 2 pl. -e substantiv feminin
statu─â 3 pl. -i substantiv feminin