statornicie definitie

12 definiții pentru statornicie

STATORNICÍE s. f. Fermitate, constanță, neclintire (în păreri, în hotărâri etc.). ♦ Fidelitate, devotament. – Statornic + suf. -ie.
STATORNICÍE s. f. Fermitate, constanță, neclintire (în păreri, în hotărâri etc.). ♦ Fidelitate, devotament. – Statornic + suf. -ie.
STATORNICÍE s. f. 1. Faptul de a fi statornic; fermitate, constanță, neclintire (în hotărîri, păreri, acțiuni). Ce folos! căci n-ai puterea statorniciei, și măria-sa Ștefan cere de la slujitorii săi mai ales statornicie. SADOVEANU, F. J. 591. Își începu slujba cu aceeași statornicie și regulă ca la București. BASSARABESCU, S. N. 35. La ce statornicia părerilor de rău, Cînd prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra unui vis? EMINESCU, O. I 127. Romînii au trebuință astăzi să se întemeieze în patriotism și în curaj și să cîștige statornicie în caracter. BĂLCESCU, O. I 59. ♦ Fidelitate. Sfiala lui o luă drept dovada statorniciei. NEGRUZZI, S. I 25. 2. Stabilitate. V. permanență. Siliți a bivuaca sub un cort care nu vă poate apăra de nestatornicia văzduhului. NEGRUZZI, S. I 39. 3. Continuitate, durabilitate. De știam că n-o să fie Între noi statornicie. ȘEZ. XII 84.
statornicíe s. f., art. statornicía, g.-d. statornicíi, art. statornicíei
statornicíe s. f., art. statornicía, g.-d. statornicíi, art. statornicíei
STATORNICÍE s. 1. v. consecvență. 2. v. fidelitate. 3. v. stăruință. 4. v. hotărâre.
STATORNICÍE s. v. durabilitate, rezistență, soliditate, tărie, trăinicie.
STATORNICÍE f. Caracter statornic. [G.-D. statorniciei] /statornic + suf. -ie
statornicie f. tărie sufletească.
statornicíe f. Caracteru de a fi statornic.
statornicie s. v. DURABILITATE. REZISTENȚĂ. SOLIDITATE. TĂRIE. TRĂINICIE.
STATORNICIE s. 1. consecvență, constanță, stabilitate. (~ în sentimente.) 2. cinste, credință, devotament, fidelitate, (livr.) lealitate, (înv. și reg.) priință. (~ soției față de soțul ei.) 3. insistență, perseverență, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) perseverație, (înv.) stăruială, stăruire. (O ~ demnă de laudă în urmărirea scopului propus.) 4. dîrzenie, fermitate, hotărîre, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (O ~ de granit.)

statornicie dex

Intrare: statornicie
statornicie substantiv feminin