Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru statornici

STAT├ôRNIC, -─é, statornici, -ce, adj. 1. (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Care se schimb─â foarte greu (├«n opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hot─âr├ót; neclintit. ÔÖŽ P. gener. Care este mereu la fel, care nu se schimb─â; invariabil; definitiv. ÔÖŽ Care nu ├«nceteaz─â; durabil, permanent, continuu, ne├«ntrerupt. 2. (Despre a╚Öez─âri omene╚Öti, despre popula╚Ťii etc.) Care nu-╚Öi schimb─â locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. ÔÇô Din stat3 (dup─â datornic etc.).
STATORNIC├Ź, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) a╚Öeza, a (se) stabili ├«ntr-un loc (pe timp mai ├«ndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hot─âr├«. ÔÇô Din statornic.
STAT├ôRNIC, -─é, statornici, -ce, adj. 1. (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Care se schimb─â foarte greu (├«n opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hot─âr├ót; neclintit. ÔÖŽ P. gener. Care este mereu la fel, care nu se schimb─â; invariabil; definitiv. ÔÖŽ Care nu ├«nceteaz─â; durabil, permanent, continuu, ne├«ntrerupt. 2. (Despre a╚Öez─âri omene╚Öti, despre popula╚Ťii etc.) Care nu-╚Öi schimb─â locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. ÔÇô Din stat3 (dup─â datornic etc.).
STATORNIC├Ź, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) a╚Öeza, a (se) stabili ├«ntr-un loc (pe timp mai ├«ndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hot─âr├«. ÔÇô Din statornic.
STAT├ôRNIC, -─é, statornici, -e, adj. 1. (Despre persoane, p. ext. despre p─âreri, sentimente, atitudini etc.) Care nu se schimb─â u╚Öor, care are t─ârie sufleteasc─â; constant, hot─âr├«t, ferm. Era plin─â de bun─âtate, statornic─â ├«n iubire ca ╚Öi ├«n ur─â. C─éLINESCU, E. 30. C─âr╚Ťile ne s├«nt prietini statornici. SADOVEANU, O. VI 443. Se ├«ngrijea... de soarta ogorului p─ârintesc, o dat─â ├«nc─âput pe m├«na nestatornicului Constantin. GALACTION, O. I 119. ÔŚŐ Expr. A fi statornic la vorb─â = a se ╚Ťine de cuv├«nt. A╚Öa am fost eu r─âbd─âtor ╚Öi statornic la vorb─â ├«n feliul mieu. CREANG─é, A. 70. ÔÖŽ Neclintit. Dar n-a fost putin╚Ť─â s─â-l ├«ntoarc─â din hot─âr├«rea sa, r─âm├«ind statornic ca o piatr─â ├«n vorbele lui. ISPIRESCU, L. 3. Nebuneasca... sume╚Ťie [a lui Carol al XII-lea] se sf─âr├«m─â ├«n sf├«r╚Öit de statornica cump─ânire a lui Petru I. NEGRUZZI, S. I 177. 2. Care e mereu la fel, care r─âm├«ne ├«n aceea╚Öi stare, neschimb─âtor, invariabil; definitiv. Statornic─â-i trecea via╚Ťa, Cum trece-n farmec diminea╚Ťa P-un c├«mp frumos ╚Öi plin de flori. CO╚śBUC, P. II 260. Nu se putea face abatere de la principiul nostru statornic. CARAGIALE, O. III 219. Legenda lua o form─â statornic─â. ODOBESCU, S. I 204. 3. Care nu ├«nceteaz─â, care dureaz─â; durabil, permanent, continuu, ne├«ntrerupt. V├«ntul era statornic, dar u╚Öor, astfel ├«nc├«t nu fura zgomotele primejdioase. DUMITRIU, N. 118. Un z├«mbet statornic ├«n col╚Ťul gurii, care disp─ârea numai c├«nd nu ╚Ötia lec╚Ťia, ├«i c├«╚Ötigase simpatiile colegilor. C─éLINESCU, E. 73. Numai astfel ar fi putut ci╚Ötiga o ├«nr├«urire ad├«nc─â ╚Öi statornic─â. GHEREA, ST. CR. II 99. ÔŚŐ (Adverbial) Trofin mesteca statornic, muncind din greu cu f─âlcile. DUMITRIU, P. F. 14. ÔÖŽ (Adverbial) Cu persisten╚Ť─â, cu perseveren╚Ť─â. Se gr─âbea tare, gif├«ia ╚Öi urca statornic ├«n z─âpad─â p├«n─â la genunchi. DUMITRIU, V. L. 73. 4. Care nu-╚Öi schimb─â locul, care este stabil, fix; temeinic, consolidat. Piept─ânarul ├«mi tot c├«nt─â-n ureche s─â m─â iau cu d├«nsul c─â are bordei statornic. CAMILAR, N. I 403. Ne-a poruncit s─â n-avem c─âi statornice, ca s─â nu ne g─âseasc─â du╚Ömanii. SADOVEANU, Z. C. 40. Abia acum ├«ncepe s─â se a╚Öeze o via╚Ť─â mai statornic─â de-a lungul acestui ╚Ť─ârm al Dun─ârii. VLAHU╚Ü─é, R. P. 17. Lui Apolon ├«ns─â ├«i ardea... de a-╚Öi alege pe uscat un l─âca╚Ö statornic, de unde s─â r─âsp├«ndeasc─â printre oameni lumina prevestitoare a oracolelor sale. ODOBESCU, S. III 295. ÔÖŽ (Despre popula╚Ťii, ├«n opozi╚Ťie cu flotant, nomad) A╚Öezat, stabilit definitiv. To╚Ťi turcii care se aflau statornici sau ├«nt├«mpl─âtor veni╚Ťi in Bucure╚Öti. VLAHU╚Ü─é, la CADE.
STATORNIC├Ź, statornicesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili, a fixa; a hot─âr├«. At├«╚Ťia vistiernici s-au ├«ndeletnicit cu me╚Öte╚Öugul armelor la drumul mare, ├«nc├«t este nevoie s─â statornicim de cine anume e vorba. SADOVEANU, D. P. 182. Vreau s─â vorbesc de influen╚Ťa greac─â asupra culturii noastre ├«n prima din perioadele ce am statornicit. IORGA, L. I 25. Acum, ia s─â statornicim r├«nduiala urm─âtoare, ca s─â se poat─â ╚Öti hot─âr├«t care c├«t─â p├«ne a m├«ncat. CREANG─é, A. 147. ÔŚŐ Refl. pas. S─â statornice╚Öte simbria ÔÇô ati╚Ťia bani, at├«tea opinci, at├«tea r├«nduri de c─âm─â╚Öi. EMINESCU, N. 141. Perfec╚Ťionatu-s-a limba? Statornicitu-s-au regulile ei? NEGRUZZI, S. I 339. ÔÖŽ A fixa, a ├«n╚Ťepeni. (Jnepenul) se aga╚Ť─â de piatra goal─â, o ├«nv─âluie... ╚Öi o statornice╚Öte. La CADE. 2. Refl. A se a╚Öeza, a se stabili ├«ntr-un loc (pe timp mai ├«ndelungat sau pentru totdeauna). Popa t├«n─âr, abia ie╚Öit din seminar, se statornici ├«n sat. CAMILAR, N. I 331. Acea vale a Moldovei fusese pentru p─âm├«ntenii care se statorniciser─â aici de veacuri un fel de rai al lumii, a╚Öa era de ├«nflorit p─âm├«ntul ╚Öi de luminat v─âzduhul. SADOVEANU, N. P. 32. Stan ╚Öi-a ├«njghebat ╚Öi o c─âsu╚Ť─â ╚Öi apoi s-a statornicit ├«n satul acela pentru totdeauna. CREANG─é, P. 139. ÔŚŐ (Poetic) Toamna se statornicise, urm├«nd r├«nduiala neschimbat─â a legilor firii. VORNIC, O. 159. S-a statornicit ├«n v─âzduh o bagdadie de cenu╚Ö─â. SADOVEANU, A. L. 179. ÔÖŽ (Subiectul este un abstract) A se stabili, a lua fiin╚Ť─â. ├Än ╚Ťara socialismului, ├«ntre oamenii de ╚Ötiin╚Ť─â ╚Öi art─â ╚Öi ├«ntre oamenii muncii din fabrici ╚Öi de pe ogoare s-a statornicit o leg─âtur─â trainic─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 2/3. ├Äntre profesor ╚Öi elev apoi s-au statornicit ni╚Öte leg─âturi ca ├«ntre un duhovnic ╚Öi un drept-credincios. REBREANU, P. S. 39. Aceast─â familiaritate... s-a statornicit mai cu greu ├«ntre Radu ╚Öi Margareta. VLAHU╚Ü─é, O. A. 112.
stat├│rnic adj. m., pl. stat├│rnici; f. stat├│rnic─â, pl. stat├│rnice
statornic├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. statornic├ęsc, imperf. 3 sg. statornice├í; conj. prez. 3 s─â statornice├ísc─â
stat├│rnic adj. m., pl. stat├│rnici; f. sg. stat├│rnic─â, pl. stat├│rnice
statornic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. statornic├ęsc, imperf. 3 sg. statornice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. statornice├ísc─â
STAT├ôRNIC adj. 1. v. stabil. 2. fixat, sedentar, stabil, (├«nv.) a╚Öez─âtor, st─ât─âtor. (Popula╚Ťii ~.) 3. stabil, (pop.) v─âtra╚Ö. (╚Üigani ~.) 4. v. consecvent. 5. durabil. 6. v. fidel. 7. v. st─âruitor. 8. v. sus╚Ťinut. 9. v. hot─âr├ót. 10. v. neclintit.
STATORNIC├Ź vb. v. consolida, constitui, crea, ctitori, funda, institui, ├«ncheia, ├«nfiin╚Ťa, ├«nt─âri, ├«ntemeia, organiza.
STATORNIC├Ź vb. 1. v. stabili. 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) ├«ntrona. (├Äntre cele dou─â state s-au ~ rela╚Ťii prietene╚Öti.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum a╚Ťi ~ concentra╚Ťia vinului?) 4. v. consfin╚Ťi. 5. a se ├«ncuiba, a se ├«nr─âd─âcina, (fig.) a se ├«n╚Ťeleni. (Un obicei care s-a ~.) 6. (fig.) a se ├«mp─âm├ónteni, a se ├«ncet─â╚Ťeni. (S-a ~ urm─âtoarea practic─â...) 7. v. institui. 8. a determina, a fixa, a hot─âr├«, a preciza, a stabili, (├«nv.) a defige, a ├«nsemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 9. v. ordona. 10. v. or├óndui. 11. v. permanentiza.
Statornic Ôëá mobil, nestatornic, trec─âtor
STAT├ôRNIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care nu-╚Öi schimb─â u╚Öor convingerile; constant. ÔŚŐ A fi ~ la vorb─â a se ╚Ťine de cuv├ónt. 2) (despre locuitori, popula╚Ťie etc.) Care locuie╚Öte permanent ├«n acela╚Öi loc; stabil. 3) Care exist─â f─âr─â ├«ncetare; ne├«ntrerupt; permanent; continuu. /Din stat
A STATORNIC├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â se statorniceasc─â. 2) rar A face s─â intre ├«n ac╚Ťiune; a st─âbili; a instaura. ~ alte r├ónduieli. /Din statornic
A SE STATORNIC├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A se aranja cu traiul ├«ntr-un loc; a se stabili; a se a╚Öeza. 2) (despre obiceiuri, idei etc.) A intra ad├ónc ├«n uz; a deveni obi╚Önuit; a se ├«ncet─â╚Ťeni; a se ├«mp─âm├ónteni; a se ├«nr─âd─âcina; a se consfin╚Ťi. /Din statornic
statornic a 1. care r─âm├óne ├«n aceea╚Ö stare: sta╚Ťionar, stabil; 2. fig. care nu se schimb─â permanent. [Din vechiu-rom. st─âtoriu = lat. statorem].
statornic├Č v. a stabili, a regula, a fixa.
stat├│rnic, -─â adj. (d. stat, st─ât─âtor, ca datornic d. dat, d─ât─âtor). Constant, care nu se schimb─â u╚Öor: om, caracter statornic. Stabil: popula╚Ťiune statornic─â.
statornic├ęsc v. tr.(d. statornic). Fac statornic, stabilesc, hot─âr─âsc: cum sÔÇÖa statornicit, a╚Öa s─â r─âm├«─şe! ÔÇô Fals statoresc, fabricat de Ardeleni ca s─â ├«nl─âture sufixu slav -nic.
STATORNIC adj. 1. fix, permanent, stabil. (O a╚Öezare ~.) 2. fixat, sedentar, stabil, (├«nv.) a╚Öez─âtor, st─ât─âtor. (Popula╚Ťii ~.) 3. stabil, (pop.) v─âtra╚Ö. (╚Üigani ~.) 4. consecvent, constant, neschimbat, neschimb─âtor, stabil. (~ ├«n sentimente.) 5. durabil, stabil, trainic, (├«nv.) st─ât─âtor. (O stare sufleteasc─â ~.) 6. cinstit, credincios, devotat, fidel, nestr─âmutat, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (├«nv.) smerit. (O so╚Ťie ~; prieten ~.) 7. insistent, perseverent, persistent, r─âzb─ât─âtor, st─âruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) str─âb─ât─âtor. (Om ~ ├«n ac╚Ťiunile sale.) 8. continuu, ne├«ntrerupt, sus╚Ťinut, (├«nv.) nepregetat, nepreget─âtor. (Eforturi ~; preocupare ~.) 9. decis, d├«rz, ferm, hot─âr├«t, inflexibil, intransigent, neab─âtut, neclintit, nestr─âmutat, ne╚Öov─âitor, (├«nv.) nepreget─âtor. (Om ~; caracter ~.) 10. neclintit, nezdruncinat, tare. (O voin╚Ť─â ~.)
statornici vb. v. CONSOLIDA. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNCHEIA. ÎNFIINȚA. ÎNTĂRI. ÎNTEMEIA. ORGANIZA.
STATORNICI vb. 1. a se a╚Öeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se stabili, (pop.) a se s─âl─â╚Ölui, (├«nv. ╚Öi reg.) a se s─âl─â╚Öui, (├«nv.) a se s─âdi, a se st─âvi. (S-au ~ ├«n acele c├«mpii m─ânoase.) 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) ├«ntrona. (├Äntre cele dou─â state s-au ~ rela╚Ťii prietene╚Öti.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum a╚Ťi ~ concentra╚Ťia vinului?) 4. a consacra, a consfin╚Ťi, a fixa, a stabili, (├«nv.) a sfin╚Ťi. (Au ~ acest obicei.) 5. a se ├«ncuiba, a se ├«nr─âd─âcina, (fig.) a se ├«n╚Ťeleni. (Un obicei care s-a ~.) 6. (fig.) a se ├«mp─âm├«nteni, a se ├«ncet─â╚Ťeni. (S-a ~ urm─âtoarea practic─â...) 7. a fixa, a hot─âr├«, a institui, a ├«ntocmi, a or├«ndui, a r├«ndui, a stabili, (├«nv.) a a╚Öeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 8. a determina, a fixa, a hot─âr├«, a preciza, a stabili, (├«nv.) a defige, a ├«nsemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 9. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hot─âr├«, a ordona, a porunci, a stabili, (rar) a prescrie, (├«nv. ╚Öi pop.) a or├«ndui, a r├«ndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. ╚Öi Transilv.) a priti, (├«nv.) a ├«nv─â╚Ťa, a judeca, a poveli. (A ~ s─â se fac─â astfel...) 10. a hot─âr├«, a l─âsa, a or├«ndui, a r├«ndui. (A╚Öa a ~ Dumnezeu.) 11. a (se) permanentiza. (O situa╚Ťie care s-a ~.)

Statornici dex online | sinonim

Statornici definitie

Intrare: statornic
statornic adjectiv
Intrare: statornici
statornici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a