statoreactor definitie

9 definiții pentru statoreactor

STATOREACTÓR, statoreactoare, s. n. Reactor cu flux continuu de gaze, care funcționează fără compresor și care este folosit pentru propulsia unor avioane supersonice. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. statoréacteur.
STATOREACTÓR, statoreactoare, s. n. Reactor cu flux continuu de gaze, care funcționează fără compresor și care este folosit pentru propulsia unor avioane supersonice. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. statoréacteur.
statoreactór (-re-ac-) s. n., pl. statoreactoáre
statoreactór s. n. (sil. -re-ac-), pl. statoreactoáre
STATOREACTÓR s. (AV.) atodid.
STATOREACTÓR s.n. Propulsor cu reacție pentru aerovehicule cu viteza supersonică, constituit dintr-un tub, fără nici un organ în mișcare de rotație. [Pron. -re-ac-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. statoréacteur].
STATOREACTÓR s. n. propulsor cu reacție pentru aerovehicule cu viteză supersonică, dintr-un tub, fără nici un organ în mișcare de rotație. (< fr. statoréacteur)
STATOREACTÓR ~oáre n. tehn. Reactor-propulsor pentru avioanele cu viteză supersonică. /<fr. statoréacteur
STATOREACTOR motor cu reacție fără organe mobile, constând în principal dintr-un tub de secțiune variabilă deschis la ambele capete, paralel cu direcția de zbor, în difuzor realizându-se comprimarea dinamică a aerului datorită deplasării aeronavei cu viteză mare, gazele de ardere fiind evacuate din cameră prin efuzor (destinderea lor realizând forța de propulsie); statoreactorul poate intra în funcțiune doar la o anumită viteză de zbor a aeronavei, furnizând viteze supersonice (M 2-4) și hipersonice (M>5) în funcție de organizarea arderii. Statoreactorul este destinat avioanelor aerocosmice, rachetelor autoghidate etc.

statoreactor dex

Intrare: statoreactor (pl. -oare)
statoreactor pl. -oare substantiv neutru
  • silabisire: -re-ac-
Intrare: statoreactor (pl. -i)
statoreactor pl. -i