stativă definitie

13 definiții pentru stativă

STATÍVĂ, stative, s. f. (Pop.) 1. Război de țesut manual. ◊ Expr. A pune pânza în stative cu cineva = a lucra în tovărășie cu cineva, a se asocia cu cineva. 2. Instrument cu ajutorul căruia se întinde pielea vitelor tăiate, spre a fi curățată de păr, folosit în industria casnică. – Din sb. stative.
STATÍVE s. f. pl. (Reg.) 1. Război de țesut manual. ◊ Expr. A pune pânza în stative cu cineva = a lucra în tovărășie cu cineva, a se asocia cu cineva. 2. Instrument cu ajutorul căruia se întinde pielea vitelor tăiate, spre a fi curățată de păr, folosit în industria casnică. – Din scr. stative.
STÁTIVE s. f. pl. 1. (Regional) Război de țesut. Au căpătat... niște stative carile se așeza singure și singure țesea. SBIERA, P. 45. Cînd începe a toca la biserică, Zahei al tău cel cuminte fuga și el afară și începe a toca în stative de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38. Colo lîngă fereastră stau stativele puse. BELDICEANU, P. 68. ◊ Expr. A pune pînză în stative cu cineva = a lucra în tovărășie cu cineva. Presvitera asta... îmi place și mi-i dragă, dar pînză cu dînsa tovărășie n-oi putea pune în stative. SADOVEANU, P. M. 251. 2. (În expr.) Stative de întins piele = instrument de tăbăcărie cu ajutorul căruia se întind pieile spre a fi curățate de păr. După ce s-a curățit de carne, se întinde pielea cu ajutorul stativelor de întins piele. PAMFILE, I. C. 48.
!státivă (război de țesut) (pop.) s. f., g.-d. art. státivei; pl. státive
státive (război de țesut) s. f. pl.
STÁTIVE s. pl. v. război.
statíve s. f. pl. – Război de țesut manual. Sb., cr. stative (Cihac, II, 364).
STÁTIVE f. pl. Instalație casnică pentru țesut; război de țesut. /<ucr., sb. stativa
statívă statíve, s.f. 1. (pop.; mai ales la pl.) război de țesut. 2. (reg.; la pl.) tălpile războiului. 3. (reg.; la pl.) părțile laterale ale războiului. 4. (înv.) meseria țesătorului. 5. (reg.; la pl.) gherghef. 6. (reg.; în sintagmă) stative de întins piele = suport de lemn folosit în tăbăcărie pentru curățirea de păr a pieilor. 7. (reg.; la pl.) scară. 8. (reg.) scaun de înspițat al rotarului. 9. (reg.; la pl.) capră pentru tăiat lemne. 10. (reg.) instalație de lemn în care sunt potcoviți caii. 11. (reg.; la pl.) fiecare dintre cele două paralele ale ferăstrăului, de care se leagă pânza.
stativă f. pl. Mold. și Buc. răsboiu de țesuț: niște sumane să le scoată din stative CR. [Serb. STATIVA, lit. ceea ce stă în picioare].
2) răzbóĭ n., pl. oaĭe (bg. razboĭ = stan, mașină de țesut; sîrb. razboj. V. războĭ 1). Mașină de țesut (în nord státivă). O parte a joagăruluĭ și a moriĭ de vînt. Puntea ferăstrăuluĭ.
státivă f., pl. e (sîrb. stativa, pl. -ve, d. vsl. stati, stavati, a sta: ceh. stativa. V. stavă). Nord. Războĭ de țesut. Sud. Pl. Niște piese ale acesteĭ mașinĭ.
stative s. pl. v. RĂZBOI.

stativă dex

Intrare: stativă
stativă