Dicționare ale limbii române

2 intrări

23 definiții pentru statistică

STATÍSTIC, -Ă, statistici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Evidență numerică, situație cifrică referitoare la diverse fenomene (izolate sau generale); numărătoare. 2. Culegere, prelucrare și valorificare a unor date legate de fenomene generale. 3. Știință care culege, sintetizează, descrie și interpretează date referitoare la fenomene generale. ◊ Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele folosite în statistică (I). 4. Teorie fizică ce urmărește și descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule. II. Adj. Care aparține statisticii (I), privitor la statistică, bazat pe statistică. – Din fr. statistique, germ. Statistik, statistisch.
STATÍSTIC, -Ă, statistici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Evidență numerică, situație cifrică referitoare la diverse fenomene (izolate sau generale); numărătoare. 2. Culegere, prelucrare și valorificare a unor date legate de fenomene generale. 3. Știință care culege, sintetizează, descrie și interpretează date referitoare la fenomene generale. ◊ Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele folosite în statistică (I). 4. Teorie fizică ce urmărește și descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule. II. Adj. Care aparține statisticii (I), privitor la statistică, bazat pe statistică. – Din fr. statistique, germ. Statistik, statistisch.
STATÍSTIC, -Ă, statistici, -e, adj. Care se referă la statistică (1), bazat pe statistică, de statistică. Tabelă statistică. Serviciu statistic. ▭ Toate aceste cunoștințe exprimate prin cifre constituiesc știința statistică. I. IONESCU, M. 10.
STATÍSTICĂ, statistici, s. f. 1. Evidență numerică, situație cifrică a unor fenomene (izolate sau de masă). Mijlocul cel mai simplu și mai obiectiv pe care putem să-l folosim pentru cunoașterea frecvenței sunetelor unei limbi este statistica. MACREA, F. 33. 2. Știință care, folosind calculul probabilităților, se ocupă cu studiul cantitativ al fenomenelor de masă, prezentate de elemente care au anumite caracteristici comune.
statístic adj. m., pl. statístici; f. statístică, pl. statístice
statístică s. f., g.-d. art. statísticii; (evidențe numerice) pl. statístici
statístic adj. m., pl. statístici; f. sg. statístică, pl. statístice
statístică s. f., g.-d. art. statísticii; (evidențe numerice) pl. statístici
STATÍSTIC s. v. statistician.
STATÍSTICĂ s. 1. (FIZ.) statistică clasică v. statistică Maxwell-Boltzmann; statistică Maxwell-Boltzmann = statistică clasică. 2. (MED.) statistică vitală v. biostatistică.
STATÍSTIC adj. Referitor la statistică. [Cf. fr. statistique, it. statistico].
STATÍSTICĂ s.f. 1. Știință care, folosind calculul probabilităților, studiază fenomenele de masă din punct de vedere cantitativ. 2. Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele specifice studiului statistic al colectivităților. 3. Numărătoare, socoteală, recensământ. 4. Evidență numerică a unor fenomene izolate sau de masă. [Gen. -cii. / cf. fr. statistique, it. statistica].
STATÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la statistică. II. s. f. 1. ramură a matematicilor aplicate ale cărei principii decurg din teoria probabilităților și care se ocupă cu gruparea metodică și cu studiul seriilor de fapte sau date numerice. 2. ansamblu de date numerice referitoare la o categorie de fapte. ◊ reprezentare grafică a situației reale sau probabile a unui ansamblu de elemente. 3. numărătoare, socoteală, recensământ. 4. (fiz.) teorie care descrie comportarea de ansamblu a unui sistem din numeroase particule. (< fr. statistique, germ. statistisch, /II/ Statistik)
STATÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de statistică; propriu statisticii. Metodă ~că. Date ~ce. /<fr. statistique, germ. Statistik
STATÍSTICĂ ~ci f. 1) Știință care se ocupă cu studiul laturii cantitative a realităților înconjurătoare (din societate, natură etc.). ~ social-economică. 2) Evidență numerică. ~ca natalității. [G.-D. statisticii] /<germ. Statistik, statistisch, fr. statistique
statístic s.m. (înv.) om de stat.
statistic a. ce ține de statistică: biurou statistic.
statistică f. știință ce face cunoscut întinderea populațiunii, agricultura, industria, comerțul.
*statístic, -ă adj. (fr. statistique, d. lat. status, stare, situațiune: it. statistico). Relativ la statistică: biurou statistic. Subst. Acela care se ocupă de statistică (ca politic, academic [subst.]). S.f. Știința care se ocupă de întinderea uneĭ populatiunĭ, a uneĭ instituțiunĭ, a uneĭ epidemiĭ, a agriculturiĭ, a comerciuluĭ, a uneĭ religiunĭ, a culturiĭ poporuluĭ, a natalitățiĭ și mortalitățiĭ, a birurilor, a număruluĭ recruților ș. a. – Se zice și numărătoare, și recensiment și (în ainte) catagrafie.
statistic s. v. STATISTICIAN.
STATISTICĂ VITA s. (MED.) biostatistică.
REVISTA DE STATISTICĂ, organ a Direcției Centrale de Statistică (azi Institutul Național de Statistică) și al Societății de Științe Economice din România. Apare, lunar, la București (din 1952).
STATÍSTIC, -Ă adj. (cf. fr. statistique, it. statistico): în sintagma metodă statistică (v.).

statistică definitie

statistică dex

Intrare: statistic
statistic adjectiv
Intrare: statistică
statistică substantiv feminin