statistic definitie

14 definiții pentru statistic

STATÍSTIC, -Ă, statistici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Evidență numerică, situație cifrică referitoare la diverse fenomene (izolate sau generale); numărătoare. 2. Culegere, prelucrare și valorificare a unor date legate de fenomene generale. 3. Știință care culege, sintetizează, descrie și interpretează date referitoare la fenomene generale. ◊ Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele folosite în statistică (I). 4. Teorie fizică ce urmărește și descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule. II. Adj. Care aparține statisticii (I), privitor la statistică, bazat pe statistică. – Din fr. statistique, germ. Statistik, statistisch.
STATÍSTIC, -Ă, statistici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Evidență numerică, situație cifrică referitoare la diverse fenomene (izolate sau generale); numărătoare. 2. Culegere, prelucrare și valorificare a unor date legate de fenomene generale. 3. Știință care culege, sintetizează, descrie și interpretează date referitoare la fenomene generale. ◊ Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele folosite în statistică (I). 4. Teorie fizică ce urmărește și descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule. II. Adj. Care aparține statisticii (I), privitor la statistică, bazat pe statistică. – Din fr. statistique, germ. Statistik, statistisch.
STATÍSTIC, -Ă, statistici, -e, adj. Care se referă la statistică (1), bazat pe statistică, de statistică. Tabelă statistică. Serviciu statistic. ▭ Toate aceste cunoștințe exprimate prin cifre constituiesc știința statistică. I. IONESCU, M. 10.
statístic adj. m., pl. statístici; f. statístică, pl. statístice
statístic adj. m., pl. statístici; f. sg. statístică, pl. statístice
STATÍSTIC s. v. statistician.
STATÍSTIC adj. Referitor la statistică. [Cf. fr. statistique, it. statistico].
STATÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la statistică. II. s. f. 1. ramură a matematicilor aplicate ale cărei principii decurg din teoria probabilităților și care se ocupă cu gruparea metodică și cu studiul seriilor de fapte sau date numerice. 2. ansamblu de date numerice referitoare la o categorie de fapte. ◊ reprezentare grafică a situației reale sau probabile a unui ansamblu de elemente. 3. numărătoare, socoteală, recensământ. 4. (fiz.) teorie care descrie comportarea de ansamblu a unui sistem din numeroase particule. (< fr. statistique, germ. statistisch, /II/ Statistik)
STATÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de statistică; propriu statisticii. Metodă ~că. Date ~ce. /<fr. statistique, germ. Statistik
statístic s.m. (înv.) om de stat.
statistic a. ce ține de statistică: biurou statistic.
*statístic, -ă adj. (fr. statistique, d. lat. status, stare, situațiune: it. statistico). Relativ la statistică: biurou statistic. Subst. Acela care se ocupă de statistică (ca politic, academic [subst.]). S.f. Știința care se ocupă de întinderea uneĭ populatiunĭ, a uneĭ instituțiunĭ, a uneĭ epidemiĭ, a agriculturiĭ, a comerciuluĭ, a uneĭ religiunĭ, a culturiĭ poporuluĭ, a natalitățiĭ și mortalitățiĭ, a birurilor, a număruluĭ recruților ș. a. – Se zice și numărătoare, și recensiment și (în ainte) catagrafie.
statistic s. v. STATISTICIAN.
STATÍSTIC, -Ă adj. (cf. fr. statistique, it. statistico): în sintagma metodă statistică (v.).

statistic dex

Intrare: statistic
statistic adjectiv