staniol definitie

12 definiții pentru staniol

STANIÓL, stanioluri, s. n. Foaie subțire de staniu sau de plumb ori de aluminiu, folosită la împachetarea unor alimente sau produse industriale, în scopul unei bune conservări. [Pr.: -ni-ol] – Din germ. Stanniol.
STANIÓL, stanioluri, s. n. Foaie subțire de staniu sau de plumb ori de aluminiu, folosită la împachetarea unor alimente sau produse industriale, în scopul unei bune conservări. [Pr.: -ni-ol] – Din germ. Stanniol.
STANIÓL s. n. Foaie subțire de staniu (sau dintr-un aliaj de staniu cu plumb ori cu aluminiu) întrebuințată la împachetarea unor alimente (brînzeturi, ciocolată etc.) sau a unor produse industriale (bande izolatoare, panglici pentru mașini de scris etc.), în scopul unei bune conservări.
staniól (-ni-ol) s. n., pl. stanióluri
staniól s. n. (sil. -ni-ol), pl. stanióluri
STANIÓL s. poleială, (reg.) șic. (Ciocolată învelită în ~.)
STANIÓL s.n. Foaie subțire de cositor, folosită la împachetarea alimentelor, a țigaretelor etc. [Pron. -ni-ol, pl. -luri. / < germ. Stanniol].
STANIÓL s. n. foaie subțire de staniu, la împachetarea alimentelor, a țigaretelor etc. (< germ. Stanniol)
STANIÓL ~uri n. Foaie subțire dintr-un aliaj de staniu sau din alt metal (plumb, aluminiu), întrebuințată, mai ales, ca material pentru ambalarea unor produse alimentare sau industriale. [Sil. -ni-ol] /<germ. Stanniol
staniol n. cositor în foi: capsule de staniol pentru sticle.
*staniól n., pl. urĭ (germ. stanniol) și staniólă f., pl. e (it. stagnuola, d. stagno, staniŭ). Hîrtie de staniŭ saŭ de plumb de învălit ciocolata, gura buteliilor, pachetele de ceaĭ ș. a.
STANIOL s. poleială, (reg.) șic. (Ciocolată învelită în ~.)

staniol dex

Intrare: staniol
staniol substantiv neutru
  • silabisire: -ni-ol